Lacrima

Deja s-a intamplat inevitabilul....si simt ca innebunesc....nu mai vreau! Dar nu mai pot face nimic... Au aparut din nou lacrimile....acelea care m-au ocolit atat de mult timp; au stat la panda si au asteptat sa simt ca totul e de partea mea,au asteptat sa sper din nou, si m-au lovit,mascand durerea aceea necrutatoare.... Sunt atat de obosita...si atat de tanara... Imi sunt ochii tulburi si nu vreau sa vada nimeni; chiar daca ar vedea, nu ar baga de seama....nimeni nu observa nici o schimbare,si, poate nu e numai vina lor,poate, de fapt,mai mult ca sigur, e doar vina mea,iar si iar si iar si iar!!! Nimanui nu-i pasa,nimeni nu vede....toti aud si se prefac... Am incercat sa scap de durere insa nu reusesc si chinul e cu atat mai mare acum; realitatea are o arta de a te aude cu picioarele pe pamant, de a-ti arata adevarul si de a te innebuni,vrei...nu vrei.... Miroase a ars...ma uit in stanga si in dreapta si nu vad ce ar putea avea acest miros...probabil sunt eu... Mai mult ca sigur...