Floarea Cărbune

Cireșii au înflorit grăbiți În Primăvara asta magică. Eu cerului trimis-am un mesaj Să cheme vântul călător, Dar a venit furtuna… Iar florile se scutur triste și supuse. În digul de la

Se-amuză frunzele în vânt, Dansând, Pe drumul spre albastru. Inima mea privește cu duioșie Desprinderea lor de copac. Un salt, Peste colierul din perle din rouă Înșirate pe pânze de

Ca doi fluturi Suavi și liberi, De flori, etern îndrăgostiți, Pășeam visători Pe iarba încărcată de rouă, în zori. Printre ramuri și frunze, Arar zâmbeau raze de

Galbene petale, senzuale, Scăldate-n rouă matinală! Frunze de aur, Tulpini în flăcări sub soare răsare, Stropi de lumină solară, În trandafirul galben Toate se-adună și se

Blândă, senină și parfumată E-o zi de vară în zori, Deasupra câmpiei, Soarele pașnic veghează Nașterea rodului din flori, Floarea- soarelui își deschide corola, Îndrăgostită de zâmbetul

Cu trup de nimfă Marea și-ascunde frumusețea Sub văluri argintii, De spumă dantelată. Cântecul mării mă ispitește Precum cântecul nimfei Calypso Vrăjindu-l pe Ulise În drumul spre Itaca. De

Un înger drag mi-a apărut în vis, M-a luat de mână, și mi-a spus: \"Viața nu e întotdeauna ceea ce pare, Nici pe oameni nu-i cântări după înfățișare:\" Mama m-a luat de mână Și mi-a

Pădurea, Ca-ntr-o vrajă dintr-un vis, Frunzele, precum aripile și-a întins, Solemnă înmărmurire, O clipă sacră de senin și vis. Peste pădurea-nvăluită-noapte, Adeseori, Se aud în șoapte Voci

Răsfoim cartea mării, Încercând să-i descifrăm hieroglifa, Tu răsfoiești paginile fluxului, Eu încerc să decriptez Urmele refluxului. Noi citim Cartea Mării Și- atunci când e răscolită De

Jos în poieniță, Așezat pe o căpiță Ce miroase-a fân cosit, Cântă Pan, Pan cel vestit... Cântă la un nai vrăjit. Peste creste de pădure, Soarele coboară lin Spre amurg, și... Melodia lui

Am fost un firav copăcel, Adus de vânt Pe-o margine de stâncă, Deasupra unui Abis. În zori ascultam Pădurea pirdută, Ce mă chema din depărtări Cu glasuri prea bine cunoscute. Azi, Sunt

Pictorul Deșteptat în zorii lumii, A dorit desăvârșirea, Astfel, el pictă femeia, Și pe pânză trase linii Adunând pe ea lumina Unor sâni rotunzi și grei. Din apusuri ce-ntârzie, Și din

Iubite, Eu știu că tu m-aștepți Și numeri pașii Ce mă aduc la tine. Iubirea Îmbobocește în inima ta, Precum floarea de lotus. Bucuria revederii Înflorește Într-un năvalnic extaz, O dulce

Vreau să-ți simt inima Vorbindu-mi În tăcerea dragostei noastre Și să descifrez taina cuvintelor Ce izvorăsc din ochii tăi. Ești pur în fața lui Dumnezeu Iar trupul tău de bronz Îmi pare

Câmpia e semănată cu lumini, Atingerea lunii Naște flori nemuritoare Și-o verde hlamidă înfloritoare Mătură unda argintie A Glavaciocului În blândă șerpuire Printre sălcii pletoase, Stufoase

Ador Curcubeul și, obișnuiesc să călătoresc spre tărâmul unde el sălășluiește. Închid ochii și ajung instantaneu, aici, mă învălui în culorile-i splendide și mă îmbăt de muzica-i angelică,

Uimire stârnește perla diafană, O lume se-ntreabă, De unde atâta frumusețe, Născută din durere, Pe adânc întunecat de mare !? Își spune povestea perla, Secretul ei, De

Pictorul și femeia Șoapte de vânt desenate pe cer, Cârduri de cocori în zborul solemn, Râul curcubeului cu șoapte de dor, Lunecă toate spre eternitate. Soarele, luna și stelele Sunt stropi de

Adie vântul printre ramuri, Brațe-n florite în ciorchine, Una câte una se scutură florile, Cad petale purtate de vânt Cade ninsoarea-nflorată pe pământ. Pe iarba verde ca smaraldul, Par

Penița și mintea mi-s inerte, Coala e albă și nesfârșită Ca albul imaculat al zăpezii. Tăcerea mi-e cel mai bun tovarăș Și vântul toamnei, tăios ca un brici, Existența e monotonă și

Trandafirule galben, Ești rază din nimbul solar, Ești miracol divin, întrupat Nu vreau să te culeg, Trandafirule galben, Ești rază din nimbul

Când o femeie îți vorbește, Ascult-o cu atenție, Privește-i gesturile, ochii, buzele, Căci toate vor să-ți spună: \"De pasiune, inima mi-e plină Și de dorinți nebune, Al meu, numai al meu aș

La Școala Pământului, Unde am venit să învăț Dăruirea, Răbdarea, Compasiunea, Și Iubirea necondiționată, Profesorii Nu-și pregătiseră lecțiile... Ei Doar preluaseră concepte