Poezie
Frunzele toamnei
Anotimpuri
1 min lectură·
Mediu
Se-amuză frunzele în vânt,
Dansând,
Pe drumul spre albastru.
Inima mea privește cu duioșie
Desprinderea lor de copac.
Un salt,
Peste colierul din perle din rouă
Înșirate pe pânze de păianjen.
Un moment magic
Înainte de căderea în Infinit
A frunzei roșiatice,
Desprinse de pe ram.
Ascult muzica toamnei,
Cu simfonii de Beethoven.
Viața a trecut în galop
Pentru gingașa frunză,
Precum, în galop trece
Și viața fragilului om.
Viața-i
Un căluț de mare,
Născut din spuma ei.
Un cal de-argint,
Fugit în noapte,
Precum inorogul dintr-un vis.
Un cal de nea. Ascuns în noapte.
O iluzie și vis-e viața!
022.889
0
DD