FLOARE PETROV

ploaia spală lin arborii golași vântul rătăcește pe cărări aiurea frunzele uscate trosnesc sub pași eu îmi imaginez ce visează pădurea. în iarba uscată suspină greierași doar crizantemele mai

înalț osanale universului sacral tot ce am avut nevoie mi-a oferit mereu toarnă peste mine visuri din astral cu recunoștință e plin sufletul meu. pot spune că destinul îmi este

casa de pământ cu acoperiș de paie mi-a fost mic univers în copilărie lacrimile mamei scurse în copaie spălau neajunsuri tristețe sărăcie. credeam în miracole dar și în utopii vorbeam cu

ai o stea pe cer s-o venerezi să lumineze întunericul din tine în fața deznădejdii să nu cedezi promovează doar iubiri diamantine. ai steaua ta o sursă de speranțe să n-o dezamăgeșți negându-i

în pat lângă mine mi te imaginez cu săruturi să mă învelești ca altădată în jurnalul nopții vreau să menționez dorința mea puternică fondată. noi am avut iubite un țel major să făurim

avem și munți și mare și deltă aici la tot pasul vremea e omenoasă în galben jubilează toamna zveltă și nația devine tot mai cuvioasă. clopotele cheamă Duminică la slujbă miraculoasă întâlnire

ți-am adorat iubite sufletul diferit cu energie magică m-ai învăluit mi-ai fost alinare când am suferit mulți ani de fericire mi-ai dăruit. fără răutate ură și minciună ai creat în jur mirabil

cad peste scene cortine de ploi în lumea asta toți suntem actori stelele scriu scenarii pentru noi străbatem vremuri tot mai temători. prețul demnității crește tot crește o mască rade o mască

ca un satelit teran emit semnale Lui Dumnezeu să se îndure de români liniștea și bunăstarea sunt trecute în anale dar parcă toți românii slujesc la stăpâni. în oceanul speranței arunc un

îmi desfășor destinul pe un colț de rai gândurile mele devin slove și lieduri în suflet răsună acorduri de nai rugile mele trec și prin ziduri. știu că rugăciunile pot face minuni cheamă la

cu Iisus Hristos am o conexiune și Dumnezeu mi-a pus mâna în cap știu că mă îndrumă în a mea misiune de ostilități lumea mea s-o scap. rugăciunea mea este o versiune a armoniei dintre cer și

e o altă zi începe o nouă poveste raze strălucitoare emană frumusețe ecoul emoțiilor zburdă pe creste soarelui iubirii îi dau binețe. meditez intens profund transcendental la beneficiile

mai dau o raită și încă o tură prin târgul cu delicii de sezon o lumina lină fină ca țesătură îmi îmbracă sufletul ca un palton. degetele dansează pe tastatură îi scriu iubirii un cântec de

urc Golgota mântuirii cu prudență ambiție voință și determinare scoate sufletul pios în evidență iubirea de viață ajunge la soare. zilele sunt complete cu prietenii dragi am îngropat tristețea

vorbesc cu mine să mă regăsesc printre griji tomnatice pierdută primenesc gânduri cu aromă de mosc însoțită de lună pe a nopții redută. sunt lacrima din ochiul unei stele în palma caldă a

mă conectez iubite cu sufletul tău distanța dintre noi e relativă că te-am pierdut îmi pare foarte rău vorbim telepatic artă senzitivă. îmi apăr căminul ca un dulău stau pe gânduri în

cad pe rând frunzele bătute de vânt soarele e trist își pierde din putere covorul galben așternut pe pământ e semn că s-au întors zilele austere. e frig și plouă sacadat în averse a scăzut

trecând în uitare regrete și decepții pot face din credință un scut protector voi face o selecție între percepții privind cu iscusință spre viitor. lucrez la armonia dintre concepții iubirea

m-am înscris și eu la tomnatic maraton amintirile mele aleargă libertine toamna îmbrăcată în sacou de molton mi-a adus iubite o veste de la tine. iau telecomanda apăs pe buton am să deschid

maratonul literelor pe pagina mea precede o victorie pe instagram aș vrea din fericire măcar un gram dulce precum delicioasa caramea. petrec ore lungi la masa de scris astfel răsar poemele

sufletul mi-e o fabrică de vise și speranțe îl îngrijesc purificându-l cu agheasmă păcatelor mele le-am găsit circumstanțe făcând o plecăciune la catapeteasmă. pentru fericire am suportat o

sunt mereu conectată cu îngerul meu îmi netezește drumul spre iluminare transfer mii de emoții într-un panseu explorând viața cu determinare. în calea fericirii nimic nu vreau să stea nu am să

toamna îmbrăcată în maroniu loden stă cu chirie în sufletul meu îmi umple capul cu povești din Eden cu Eva cu Adam și cu Dumnezeu. acolo voi ajunge și eu cândva n-am să las șarpele să mă

emoții lichide îmi inundă karma e noapte iubite îmi lipsești enorm în inima frântă vuiește alarma dorul de tine nu mă lasă să dorm. te aștept iubite în noaptea albastră în vis îmbrățișați să