FLOARE PETROV

printre gânduri iubite te caut dar glasul tău a tăcut fulgerător aud în surdină suspine de flaut care îmi spun că ai rămas un dor. mai scriu un vers pe petale de crin să îmi alin sufletul

dorul de tine nicicând n-o să-mi treacă iubirea noastră o păstrez în sânge acum lupt cu întristarea seacă inima mea ne-ncetat te va plânge. e ziua ta iubite și tu lipseșți de la festinul cu

nu mai știu ce urmează dar amintirile mă răscolesc noapte de noapte stau trează drumul spre lumină ți-l păzesc. rugile mele îți netezesc calea iubitul meu plecat în altă lume am rămas

durerea mă înlănțuiește mă sufocă inima-mi jelește după bărbatul meu de-aș putea scoate consolarea din rocă liniștea s-ar colora în magic curcubeu. iubitul meu s-a stins ca o lumânare care a

baletul fluturilor în grădina verde e o bucurie care freamătă ușor soarele iubirii poate să-mi dezmierde fiecare lacrimă fiecare dor. prietenii îmi sunt îngeri veghetori le simt sufletul

versuri de iubire pe raze imprim un fel de-a mă îndrăgosti de soare romantismul în lumini îl exprim și-l răspândesc în lumea asta mare. când soarele răsare în zori de zi îi culeg zâmbetele în

zilele trec prin mine curat și lin știu iubite că din cer mă veghezi parcă îți aud glasul cristalin străbătând emisfere cu dalbe zăpezi. vreau să te știu iubite fericit în lumea cu îngeri și

știu că în viață am greșit uneori dar nu credeam că cerul mă pedepsește când soarele răsare mereu dintre nori să-mi zâmbească august și regește. te-am pierdut iubite și mă doare absența ta din

tristețea mocnește ca un tăciune sufletul mi-e plin de amărăciune și dorul răsună ca o baladă pe internet pe-a nopții esplanadă. Iisus te înalță în lumea celor drepți voi veni și eu cândva să

ai plecat iubite într-o lume mai bună m-ai lăsat singură cu maximă tristețe dar dincolo de moarte vom fi împreună ca o consolare ca o sfântă justețe. în cer nu e nici chin nici suferință acolo

iubitul meu scump mereu ți-ai propus să atingi măreția cu visele tale ai reușit să țintești tot mai sus unde cerul e vegheat de vestale. iubitul meu ai fost în toate puternic optimismul tău

te-ai înălțat iubite deasupra norilor și soarelui îi povestești despre iubire acolo toți îngerii cântă în cor despre libertate despre dezrobire. sus între stele nu ai să mai suferi marea

viitorul se întrezare pe un pomelnic pe care Hristos o să-l sfințească purtat pe cer de vântul vremelnic gând curat din credință lumească. pun în mișcare dominoul ideilor este armonie între

îți veghez iubite somnul în mormânt îți mângâi crucea cu multă durere în tăcere fac cu cerul legământ să îți dea lumină și mare putere. te-ai înălțat iubite în lumea celor drepți cu Iisus

iubirea-mi vuiește ca marea soarele meu iubit a apus adânc m-a cuprins întristarea șarpele durerii mușcă nespus. doar cerul știe cât te-am iubit inima îmi freamătă precum zefirul dar vremuri

nu te voi uita iubite niciodată iubirea noastră nu va fi erodată ochii mei înlăcrimați te plâng cât aș vrea în brațe să te strâng. îți veghez înălțarea la cer cu rugăciuni trimise în eter să

zori liniștitori se varsă blând peste sufletul trist nedormit ochii mei de lumini sunt flămânzi dar parcă și cerul este cernit. pisez în piua minții gânduri complexe nutresc să mă împac cu

inima-mi jelește ca lovită de schijă iubirea îmi e pusă azi într-un mormânt mă găsește vara cu o imensă grijă să-mi știu iubitul unit cu Duhul Sfânt. ard lumânări cu iz de

credința m-a format cu o misiune să răspândesc iubire să mă iluminez păcat că pandemia mă ține-n tensiune dar în fața ei nu am să cedez. sunt la școala vieții într-o sesiune cuvinte în lumină

tristețea imensă o leagănă vântul și cerul plânge cu lacrimi de ploaie sub soarele blând se învârte pământul în jurnalul vieții azi mai scriu o foaie. de trei zile ploaia cade în

sub o mare de flori în mormânt o să-ți trăiești iubite somnul veșnic pe mine mă doare împietritul cuvânt lumina tristeții tremură în sfeșnic. ai plecat iubite într-o lume mai bună ca să-ți

timpul fatalității m-a îmbrăcat în doliu în mormânt se ascunde toată iubirea mea lumina pe coroane formează un lințoliu somnul cel veșnic ți-l voi veghea. codru de lumânări pâlpâie cu

Doamne Dumnezeule Bunule Părinte șterge-mi lacrima amară ce te strigă scoate-mi chinul arzător din minte în lanțul bucuriei mai pune-mi o verigă. sufletul îndurerat nu mă lasă să dorm lumea

iubitul meu ai avut forța mării să te lupți cu rechinii falemici se extinde-n suflet clipa înserării dar tu vei atinge luceferi academici. între noi a răsărit un câmp de maci n-am să-ți mai