FLOARE PETROV

zilnic zeci de fascinații intră pe rol pregătirile de Paște se fac cu efervescență eu îndulcesc melancolia cu profiterol am scăpat de-a pandemiei virulență. nu mai sunt restricții la

zâmbesc sub soare lalele și narcise fluturii amorezați le iau la dans primăvara aduce obiective precise nici o lucrare n-am s-o țin în balans. frământ coca luminii pentru sfânta pască în casă

melancolia roșie mă ține legată de trecutul meu cumva echilibrat plină de iubire m-am simțit bogată pe romantismul magic m-am cambrat. luna mă inspiră cu lumina-i mândră să fac din cuvinte

au venit sărbătorile luminii și iertării în numele lui Hristos au înflorit cireșii El aduce iubire El e timpul cântării au umplut bisericile tinerii unchieșii. Hristos ne învață cum s-o călcăm

prețuiesc credința ca pe un trofeu dobândită odată cu harul poetic sunt pentru lumea mare epocal corifeu plămădesc lumină cu atomul genetic. semăn speranțe pe întinse ogoare cu servitutea unui

acum vreau să mă întorc în trecut unde am fost fericită iubită în culori mirabile viața am cunoscut dar acum inima îmi este zdrobită. n-am vrut să mă despart de iubitul meu dar lupta lui cu

înot prin valuri diverse ca un cășalot dar știu că-n marea vieții e și fericire n-am să mă implic în al fricii complot ies la lumina plină de strălucire. trăiesc iubind nu e o nălucire dar nu

vreau să răspândesc speranțe și bucurie călare pe măgar precum Iisus Hristos dar vremea câteodată este prea surie și conținutul vieții nu este gustos. aș vrea să am puteri vindecătoare să curm

reverberează-n mine chemările din codru rapsodia ciocârliilor sufletul îmi inundă sunt la festivalul primăverii modru voia bună veselia în lume abundă. de-ai fi iubite lângă mine ți-aș

îmi sfințesc fruntea ochiul minții cu mir să gândesc și să văd doar minunile vieții admir primăvara cu taior de cașmir zâmbetul soarelui pe bolta dimineții. în sufletul meu acum e liniște și

eu nu pot accepta sacrificiul mieilor nici curgerea de sânge nevinovat sunt dincoace de vrajba zeilor care se luptă-ntr-un război nemotivat. sufletul meu vrea pace liniște și iubire pentru

iubirea în mine este poartă interstelară deschide noi drumuri spre Univers limpede ca izvorul ca lumina de clară transformă fiece emoție în vers. fără iubire nu aș ști să răzbesc în această

e echilibru între cât dau și cât primesc Dumnezeu cu mila păcatul mi-l iartă cu romantismul vreau lumea s-o uimesc să transform versul în mare artă. iubiri necondiționate să răspândesc știind

îmi caut fericirea pe un alt traseu departe de necaz de griji și regrete cu slove optimiste compun un panseu deasupra mea zboară minunate egrete. credința mea este mirabil cult primăvara cu

voi transcende moartea cu slovele mele mi-am făurit un loc în infinit acolo sus sus printre albastre stele când m-am născut spre ele am pornit. splendori și minuni am adunat în suflet să fie

simt tristețea ca pe o rupere de nori îmi plouă în suflet îmi plouă în soartă îmi gândesc iubitul și mă trec fiori acum aș vrea să fiu lângă el moartă. trăiesc singurătatea ca pe un calvar îmi

privesc înainte niciodată pieziș prin codrul de gânduri simt protecția divină urmez calea îmbrăcată în verde frunziș și izvorul iubirii mă spală de vină. chiar dacă acum parcă stau pe jar cu

în Veneția visului sunt un gondolier îi cânt vieții lumii inimii și apei cânt pentru tot ce e pe-al nopții palier lumina pune liniște în tremurul pleoapei. pe canale fermecate plutesc

vreau să depășesc limite în iubire nimic pe lumea asta nu m-a înrăit inima mea nu cunoaște o înrobire va iubi atât cât are de trăit. sufletul va iubi și dincolo de moarte ploaia vântul cerul

în sforile timpului mă simt marionetă uneori mă ridică alteori mă coboară câteodată îmi cântă o șansonetă și-mi dă sentimentul că zilele zboară. mult mi-aș dori să fiu arlechin să fac lumea

jumătatea fericirii s-a sfârșit și sufletul îmi este doar o jumătate ce-a mai rămas din el este răvășit suferind în neagra singurătate. nu credeam să sufăr din iubire mi-am pierdut odorul

completez cu viața mea file de istorie am fost eroină învinsă hărțuită aș vrea asupra morții o victorie să nu mai fiu de ea înlănțuită. și timpul mă ține în ringul de box din toate părțile mă

în oaza speranței mă echilibrez oricum ar fi viața să o celebrez sunt atâtea motive zilnice de bucurie să nu mă las atinsă de neagra furie. puternic e dorul de bărbatul meu nu mă lupt cu el ca

sper că bărbatul meu e între sfinți și nu mai suferă rănit de moarte cum sufăr eu scrâșnind din dinți răstignită pe o pagină de carte. nu credeam să-mi fie soarta blestemată să pierd tot ceea