FLOARE PETROV

mi s-a lipit de suflet doina străbună sunt fericită că Țara înflorește îi vorbesc dulce la a vieții tribună cu credința care mereu sporește. codrul ca izvorul duios horește sunt străbătute de

eu nu-i produc cerului un carambol nu fac nenorociri sentimentele mele rouă de stele beau dintr-un bol zâmbete pictez pe-a nopții perdele. sunt vie pătimesc plătesc un obol cu iubirea solară

nunta fluturilor o privesc din alai se-nfruptă din nectarul rozelor nimfa câmpiei cu părul bălai voioasă intră-n hora mimozelor. soarele așează zâmbete pe față e vară de poveste lumea se

sufletul ar vrea să plece în vacanță să-și întâlnească perechea pe Marte dorurile și iubirea sunt în balanță prin extazuri aș vrea să mă poarte. dar cum să trec din agonie în extaz? când

mă învăluie plăcut al verii parfum îmi aprind o țigară și sorb din cafea în jur dansează rotocoale de fum timpul mă seduce în costum de catifea. deschid internetul să caut informații un soi de

dorul de iubit este un rug aprins aș vrea să lumineze nocturna tristeții cu melancolia neagră m-am deprins și nu mai iau în seama plăcerile vieții. singurătatea lângă albumul cu fotografii mi

aș vrea să adorm la umbră de agavă să mă visez în brațele iubitului meu să mai simt pe față mângâierea suavă printre flori împrăștiate pe recameu. un dans printre săruturi aș mai vrea în

invoc lumina ta Iisus Hristos lumina ta e sfântă leac și balsam invoc spiritul tău iubitor și sfătos crezului meu să-i izvodești un hram. așează-mi sufletul la Izvorul Tămăduirii să se vindece

lupt cu cuvântul pe-al stihiilor front am primit lovituri în față și în plex eu n-am produs nimănui vre-un afront respect viață lumea cu un crez complex. semnele timpului le-am adunat în

cu rouă de lavandă în zori umplu ulcele să primenesc sufletul îndrăgostit de vară zefirii lenevesc în răcoroase vâlcele să nu mai care-n spate a norilor povară. codrul prieten mă invită la o

seară de poezie cu miros de fân stele se aprind peste incantații unită cu versul vreau să rămân să-mi deschidă cerul cu imaginații. melodia cuvântului sufletu'-mi atinge mă simt ca vântul

în suflet din cuvinte zidesc un templu casă pentru meditație și rugăciune la răsăritul soarelui când îl contemplu să dispară orice dram de amărăciune. visul arde în mine precum un

lupt cu stihia ca un taur cu toreadorul zilele mi le îndulcesc cu bomboane aș zbura spre soare precum condorul deasupra norilor să uit de canoane. îndur singurătatea ca o proscrisă este prea

m-a îmbălsămat al crinilor nadir nectar înmiresmat sorb din clondir mă plimb prin grădina maicii Dumnezeie mi-a dat și mie a fericirii aurită cheie. calc ușor pe vârfuri greieri să nu

dragostea de viață nu expiră poartă cruciade prin univers se hrănește ia amploare și respiră aerul liric al timpului divers. elogiez destinul meu de corifeu nu l-aș schimba cu nici o

am semănat cuvinte în brazdă peste anotimpuri vor răsări ca fragii pentru Univers am fost bună gazdă am urmat drumul ce l-au trasat magii. vieții mele i-am dedicat ode omagii înțelepciuni de

Bunule Dumnezeu Părinte Ceresc îți mulțumesc pentru viață îți mulțumesc pentru zestrea cerească îți mulțumesc pentru pâinea cea de toate zilele pentru darurile fiecărei zile îți mulțumesc. am

sunt lut mă modelează meșteri olari cuvintele prind rădăcini în trupul meu am adunat lumini în globii oculari numele mi-am scris pe-al vieții macrameu. sunt cântec vântul zilnic mă

cântecul inimii e scris în diafragmă vântul îl răspândește prin univers exprimă o iubire din astrală tagmă raze îl feresc de îngerul pervers. iubirea e lumina din sintagmă la mirajul ancestral

când te-am văzut mi-ai părut o minune din prima clipă am vrut să fii al meu am dansat pe acorduri de chitare nebune și mi-am dorit să fim îmbrățișați mereu. acum soarele meu eșți rătăcit

iubite mi-ai fost soarele energic iubitor dar ai apus mult înainte de vreme m-ai lăsat cu un regret mistuitor cu doruri multiforme și extreme. mi-ai fost rege zeu mi-ai fost mire mi-ai fost

la iubirea solară sunt antamată iubite zilnic te port în gânduri de o speranța măreață sunt animată ne vom revedea-n regatul fără ziduri. îți sărut fotografia să mă liniștesc ca și cum ai mai

se scurg rapid clipele în clepsidră inevitabil mă îndrept spre amurg în valuri tulburi înot ca o vidră îmi duc soarta în vechiul burg. curg amintirile ca apa din cișmea rănile trecutului nu

melancolia neagră îmi vine mănușă timpul m-a văduvit de iubirea supremă aș vrea acum norocul să-mi bată la ușă să trec cumva ușor de năpasta extremă. eu nu privesc viața cu indiferență învăț