FLOARE PETROV

o majoritate covârșitoare a umanității posedă o gândire inferioară, mediocră, care generează viruși informaționali în intrinsec cât și în natura înconjurătoare. mentalul întunecat, pesimist

culeg roadele credinței și înțelepciunii umăr lângă umăr cu Iisus Hristos dau foc la tămâie să ardă ca tăciunii pun pe masă pâine și vinul gustos. iubirea din mine plămădește energii sunt luminate

este miezul zilei, focul sacru se află în mine, gândurile emoțiile , amintirile clocotesc încă de la răsărit, spiritul meu de lumină prepară delicioase rețete cognitive să hrănească divinitatea,

Iisus Hristos spune în evanghelii, eu sunt Alfa și Omega, începutul și sfârșitul. eu fac o modificare și spun începutul și infinitul. spiritele evoluează la infinit, universul evoluează la infinit,

la sfârșitul lunii Mai în anul 2021, după plecarea soțului meu în lumea de dincolo a celor drepți, pentru ca să mai alin, să reduc durerea, tristețea, singurătatea mi-am luat o cățelușă cu vârsta de

nicăieri in lume nu există o mai mare și mai valoroasă bogăție strămoșească precum a românilor. tradiția și obiceiul ancestral ia menținut pe români într-o credință măreață în divinitate. câte județe

cu lumânarea aprinsă lângă icoană cu sufletul curat l-am primit pe Hristos iubirea din mine i-o ofer ca hrană este istovit, flămând și setos. am și bucate bine condimentate cu busuioc, cu

din turnul de veghe singură, abătută îi dau lui Dumnezeu un telefon îl întreb ce mai face ce mai meșterește în fundal cântă silențios un saxofon romanța iubirii care-l înveselește. îmi spune

baladă pe roata olarului bunule Dumnezeu Atotcreator, sunt lutul din mâinile tale modelează-mă după cum îți este voința, dar să cânți în timp ce lucrezi cu mine, să mă faci o ulcică să bei

am certitudinea elaborată că magnificul Soare este creierul lui Dumnezeu, și totodată conștiința de zi a universului. guvernează idealurile mărețe, principiile supreme filosofice, ctitoritoare, ca de

pentru ca viața să fie un continuu miraj,e necesar ca sufletul și inima să fie pline de de iubire și credință concentrată în Dumnezeu și în natura înconjurătoare. semne și semnale bune optimiste a

colecția de prieteni face parte din comorile inimii și conștiinței. cu cât avem mai mulți prieteni cu atât mai mult ne este asigurată liniștea și fericirea, prietenii devenind pe deasupra sursa

înțelepciunea ancestrala dobândită în prag de senectute, mi-a întărit convingerea că bunul Dumnezeu ne trimite la viață cu o zestre cerească destul de mare, considerabilă funcție gradul de evoluție

am convingerea puternică, efervescentă din ce în ce mai mult,că fiecare om trebuie să fie prieten cu toată lumea, primul pas important pentru ca pacea să fie indestructibilă, invincibilă, pentru ca

simt că pe degete vrea să mă joace timpul stăpânul vieții și a morții ca nebunul mă poartă încolo și-ncoace și mă acoperă cu norii tristeții. mai știu că bătrânețea este un atu o înțelepciune

boabe de iubire pun veselă în brazdă ca porumbul să crească până la Toamnă pentru flămânzi să fie bună gazdă să dăruiesc și universul mă îndeamnă. fumez cu răzvrătiții a păcii pipă pun piatra

Anul Nou îmi bate la ușă în ritmuri dragi de plugușor fără fular și fără mănușă îl iau în brațe ușor ușor. are gust de șampanie și tort și mă invită vesel la sârbă sunt bătrână dar fac un

sufletele noastre se caută iar aleargă prin stepa tăcută a poeziei pe buze se naște un zâmbet de jar pornim pe rând în vremea freneziei. gândul drag de-a te ști lângă mine mă poartă cumva

lumea se distrează, este Revelion milioane de lumini orașul îmbracă anul nou răsare ca fluturele din cocon prin inimă și suflet lin vreau să treacă. mesele sunt pline cu bucate

acum doar vântul îmi citește gândurile și mi le poartă prin legendare depărtări dacă mi-ar ascuți toate simțurile nu m-ar mai vlăgui atâtea frământări. în lumea basmelor aș vrea să mă

vreau în visul princiar să dansez menuet cu perechea mea de suflet drăgăstoasă să uit cumva că timpul este desuet că singurătatea puternic mă apasă. m-aș ascunde acum în scoica iubirii în

iubirea triumfă pe al anilor șirag fântânile albastre setea mi-au potolit prin magia iernii azi mai trec un prag străluciri solare cerul mi-a dezvelit. ca un colind străbat lumea voioasă văd

iubirea lichidă imensă ca marea spune povești între flux și reflux șampanizată spumoasă ca Zarea face inima să trăiască în lux. cântecul sângelui alunecă în gleznă încep un ritual ca dansul