FLOARE PETROV

am rămas singură între ostile mulțimi vorbesc cu soarele cu tremur în voce credința îmi e susținută de heruvimi de un optimism multiform precoce. noaptea luna blândă îmi ține companie mă

dorul de tine iubite este tot mai dulce crește ca un copil cu dragoste crescut inima în brațele tale ar vrea să se culce n-ai vrut să-mi vii în vis ori n-ai putut. un stol de regrete prin minte

tu te-ai născut iubite să fii lider să faci fapte mărețe pentru sărmani cu răi stăpâni te-ai luptat ani după ani m-ai ocrotit cu dragostea de înger. îți scriu acum de dor un cald

magică noapte cu feerie de stele cu luna ce mă-nvăluie cu lumina suavă să pot uita de problemele grele cu fericirea scuturată de pleavă. lansez visul pe cer ca pe-o rachetă acolo mă așteaptă

stăpână sunt pe un destin complex când bune când rele au fost zilele mele gânduri romantice cu violet reflex aleargă grăbite spre mirabile stele. hoinăresc zi de zi pe instagram să-mi caut

ochii îmi plâng când inima oftează ploaia de lacrimi îmi spală obrazul învăț de la vulturi să fiu vitează în lupta cu durerea cu necazul. îndulcesc amarul cu-o lingură de miere apoi alung

de-o vreme lumea mea e anxioasă trece dintr-o criză în altă criză viața-i acoperită de o ceață groasă să înceteze războiul e ultima miză. să tacă topoarele să fie pace-n codru privighetorile

la roata vieții încurcate-s spițele vremea mă provoacă la o schimbare vedete pe scene își expun fițele eu mă opintesc de o întrebare. unde au plecat berzele fericirii? cuiburi părăsite vântul

soarele ia compus lunii o serenadă îi face inima să bată mai puternic emoțiile timpului s-au strâns grămadă pe tâmpla universului cucernic. Toamna dansează ca o balerină pe scena vieții cu

doamne cât îmi lipsești amore mio nu știu ce să fac vremurile sunt grele dar nu vreau iubite să-ți spun adio te aștept în vis înconjurat de stele. învăluiți de romantismul lunii îmbrățișați să

timpului beligerant nu îi sunt complice am pacea în sânge cu versuri o susțin speranțe-mi luminează ca niște aplice încrederea crește puțin câte puțin. e nedrept că viața-i continuă luptă că

m-au trezit zorii cu zâmbete pe buze iau versul în brațe și dansez cu el îmi pare uneori spirit de menestrel înveselește timpul și gânduri confuze. pe partitura zilei diezii și

zilele-s mai scurte adevărurile s-au întunecat prețul facturilor crescut provoacă insomnie cocorii bucuriilor albastre au plecat în țări prospere și-au luat cetățenie. zvâcnesc sevele în

eu nu am cu lumea vreo divergență pe nimeni nu rănesc cu gândul cu fapta de la sfinți și îngeri am luat indulgență pentru păcate în stânga și dreapta. am mulți prieteni cu suflet frumos mă

pogoare Doamne-n mine Duhul Sfânt să fiu o binecuvântare pentru lume rugăciuni mii să răspândesc pe pământ cu credința pură să-mi creez un nume. da-mi Doamne puritatea unui trandafir să

nu mai înțeleg dezordinea din Paradis arbori doborâți la pământ de tornade fericiri ruinate în real și în vis prin explozii de bombe și de grenade. cu sfinți și îngeri înrolați pe front fără

tu în chip de Iliada eu în chip de Odisee am împărțit o soartă și am fost fericiți visurile ne-au purtat pe stelare trasee anii căsniciei n-au fost zădărniciți. cu fapte alese ne-am creat un

vremurile generează furtuni de neuroni furia oarbă este la ordinea oablă a zilei proxenetismul distruge iubirea din hormoni se umple cu lacrimi amare pocalul milei. îngeri mii sunt abuzați de

serile noastre consfințite de stele le-am înșirat în jurnal memorabil sângele a brodat iubirea sub piele trecutul meu a fost admirabil. dragostea pentru tine a fost imensă dar te-am pierdut și

curg din iad averse de nenorociri demoni violenți s-au înmulțit în lume înțelepții vremii fac rele proorociri s-au împuținat minunile antume. oameni îl așteaptă pe Hristos mântuitorul întârzie

cuget cu luciditate din balcon la lumea asta mare schilodită vremea și-a pus implant de silicon pacea ca liniștea este îngrădită. mă zbat pentru viață ca fluturele în cocon cu vietățile

lanțul amintirilor de trecut mă ține legată când am fost fericită și foarte iubită cu iubirea imensă m-am simțit bogată dar acum îmi este inima zdrobită. mă doare pierderea bărbatului meu am

a bătut iar toamna la ușa mea cu coșul plin de struguri nuci și mere grațioasă și cochetă-n rochia de catifea o tratez cu cafea îndulcită cu miere. în cufărul cu emoții mi-a pus

ca un rug înflorit îmi este dorul licuricii nopții îi țin companie dacă prin minune și-ar lua zborul în inimă ar răsuna o dulce simfonie. aș putea să-i pun tristeții zăvorul între gânduri să