FLOARE PETROV

lumea se distrează, este Revelion milioane de lumini orașul îmbracă anul nou răsare ca fluturele din cocon prin inimă și suflet lin vreau să treacă. mesele sunt pline cu bucate

acum doar vântul îmi citește gândurile și mi le poartă prin legendare depărtări dacă mi-ar ascuți toate simțurile nu m-ar mai vlăgui atâtea frământări. în lumea basmelor aș vrea să mă

vreau în visul princiar să dansez menuet cu perechea mea de suflet drăgăstoasă să uit cumva că timpul este desuet că singurătatea puternic mă apasă. m-aș ascunde acum în scoica iubirii în

iubirea triumfă pe al anilor șirag fântânile albastre setea mi-au potolit prin magia iernii azi mai trec un prag străluciri solare cerul mi-a dezvelit. ca un colind străbat lumea voioasă văd

iubirea lichidă imensă ca marea spune povești între flux și reflux șampanizată spumoasă ca Zarea face inima să trăiască în lux. cântecul sângelui alunecă în gleznă încep un ritual ca dansul

dragă redacție, dragi redactori, plină de recunoștință pentru modul în care administrați textele mele, vă doresc sărbători fericite, luminate, binecuvântate. mult spor în actul creativ, un an mai

pe partitura vremii colindele răsar daruri sufletești pentru magica iarnă fluturi de emoții mă fac să tresar cerul generos bucurii vreau să cearnă. iluzia îmi pare dansatoare din

în visurile mele vii și pleci mă lași cu doruri înflorite ca macii mă lași cu nopți austere și reci sufletul duce lupte cu vârcolacii. îmi energizez inima cu vitamine iubirea pentru tine să o

iubirea mi-a umplut rezervorul cu emoții n-am să las hoții să mi le jefuiască urmez sfaturi ce mi le-au dat sacerdoții și mă împărtășesc cu pronia cerească. îmi odihnesc speranța pe-al nopții

visuri imprim pe-a nopții țesătură Luna îmi vorbește în limba română stele mă cheamă spirit de aventură pe zboruri îndrăznețe sunt stăpână. măcin emoții precum moara grâul o pâine de lumină

nu sunt împăcată cu vremea obscenă și-a tatuat pe față cranii și cruce o lume hărțuită pune în scenă spre hazard se duc zilele năuce. moartea pune stăpânire pe vecini fericirea stă pe un butoi

am iertat ostilii care m-au îngenunchiat Dumnezeu și-a pus mâna pe creștetul meu mult deasupra urâciunilor m-a ridicat și m-a sprijinit atunci când mi-a fost greu. am urmat numai drumul de

plouă senzațional cu dulci ispite vântul matură uscăciunile pe alei momente aurite în mine-s contopite capătă strălucire a iubirilor chei. strâng în căuș emoții de ploaie gândind că și cerul

venerez Luceafărul îl slăvesc pe Hristos cerul meu este cu lumină învăluit moartea îmi bea treptat sângele gustos veacul din urmă mult m-a vămuit. am evitat mereu cinicii, găinarii nu mi-am

noaptea sub mantia lunii argintie ninge cu visuri care se împlinesc frumos printre miresme de lavandă și iasomie cu gust de fulgi aromați de cocos. toarnă și bucurii cu gust de

ai vrut să pleci, ai vrut să zbori să strângi în brațe stele cu tandrețe cerul nu te mai lasă să te cobori în viața mea acum la bătrânețe. să nu mă uiți iubite te implor când ai să poți în

iarna-i îmbrăcată în mantie de ceață e postul plăcerilor cu aromă de tămâie e vremea când colinde se învață protejați de Luna cu chip de lămâie. luceafărul iubirii razele își ninge peste

nu-s uitat de vreme nu sunt anonim am numele gravat pe al iubirii monument sunt liberă și fericită sub cerul sublim și fac din fiecare zi epic eveniment. în Agora Artelor îmi desfășor

visez frumos în rând cu boemii imprim emoții în țesătura vremii dau o raită prin târgul cu surprize cumpăr turte dulci uitând de crize. în jurul brazilor copii colindă voioși oamenii învață să

eu nu datorez nimănui nimic dimpotrivă ofer gratis sentimente în slujba cuvântului viața mi-o dedic imortalizând mirabile momente. uneori mă lovesc de critici vehemente ca și cum aș fi oaia

nimic înjositor, nimic imoral la timpul care umblă mai mult gol ludic personaj în gândul vesperal al demiurgului învelit cu nămol. lumea îmi pare un mare ospiciu numai Dumnezeu poate s-o

muguri de colind izvodesc cu migală să va pătrund în suflete cu frenezie iubesc această vreme siderală regală care împrospătează iubirea mea târzie. pe cărări de cântec minunile vin magic

iubirea mi-a dat puterea să reușesc să transform tristețea în muguri de cântec și nici nu mă lasă să mă prăbușesc în amărăciune ci îmi spune s-o sfârtec. știu că iubirea-i calea spre