despre Omul recent

Omul recent este un complex energetic incomensurabil, creierul funcționează ca o centrală nucleară, produce lumină electrică și electromagnetică dar generează și avarii. De asemeni creierul este o industrie psihoenergetică, produce gânduri materializabile în flux dinamic între preamărire și cădere. Din păcate avântul creaționist pierdut de sub control are o influență negativă asupra naturii, multe din realizările industriale au afectat aproape iremediabil natura. Cu toate astea Omul recent are supremația în univers, are libertatea de a stăpânii pământul, cu condiția expresă să-l facă roditor, prosper. Omul recent aspiră la perfecțiune științifică, intelectuală, aspiră la puteri supranaturale, este conchistadorul iluminat al universului, este luptătorul neînfricat cu monștrii întunericului, Omul recent are o colosală responsabilitate, să repare defecțiunile create în mediul social și natural, să asigure condiții de evoluție, să determine o viață decentă în societatea din care face parte. Dincolo de toate aceste realizări, Omul recent nu este pe deplin fericit, este stresat din cauza crizelor economice, financiare, morale, sociale, ceea ce îl face impulsiv, agresiv, cu rațiunea tulburată de dezastrele naturale, de eșecurile politice care au degenerat în războaie de exterminare. Pacea și liniștea omului recent nu sunt stabile, viața nu mai este în siguranță, terorismul mondial a luat amploare satanică, motiv pentru care bugete considerabile sunt cheltuite în industria de armament. Fiecare om este focusat pe ideea de înarmare, mulți oameni dorm cu pistolul sub pernă, bombe nucleare sunt cumplită amenințare pentru întreaga umanitate pasibilă de autodistrugere. Sănătatea omului recent nu este asigurată, boli grave se răspândesc, fac ravagii în toate popoarele. Tinde să se îmbogățească rapid, indiferent prin ce mijloace. Valorile spirituale sunt păstrate în memorie alături de cele negative, distructibile. Idealismul ca nivel de evoluție se află la mare depărtare de Omul recent situat între bine și rău, între întuneric și lumină. Egocentrismul nu lasă loc de expansiune a iubirii de semeni, fapt pentru care omul recent este narcisist, egoist. Este rezervat în ceea ce privește generozitatea, altruismul, pacifismul, oscilează frecvent între agonie și extaz. Mixtura de stări sufletești și spirituale se oglindește în globul de cristal în care este încă vizibilă speranța de mai bine. Relația omului recent cu Divinitatea este umbrită de revoltele sociale în care este angrenat. Cu moralul scăzut, omul recent riscă să se prăbușească în prăpastia care împrejmuiește Golgota destinului. Nori apocaliptici se rotesc în jurul pământului acoperind toate strădaniile evoluției spirituale și științifice. Pe fața urâtă a purgatoriului existențial, lumina și-a pierdut strălucirea și seninătatea, par zădărnicite toate realizările din planul fizic și metafizic.