FLOARE PETROV

soarele ia compus lunii o serenadă îi face inima să bată mai puternic emoțiile timpului s-au strâns grămadă pe tâmpla universului cucernic. Toamna dansează ca o balerină pe scena vieții cu

doamne cât îmi lipsești amore mio nu știu ce să fac vremurile sunt grele dar nu vreau iubite să-ți spun adio te aștept în vis înconjurat de stele. învăluiți de romantismul lunii îmbrățișați să

timpului beligerant nu îi sunt complice am pacea în sânge cu versuri o susțin speranțe-mi luminează ca niște aplice încrederea crește puțin câte puțin. e nedrept că viața-i continuă luptă că

m-au trezit zorii cu zâmbete pe buze iau versul în brațe și dansez cu el îmi pare uneori spirit de menestrel înveselește timpul și gânduri confuze. pe partitura zilei diezii și

zilele-s mai scurte adevărurile s-au întunecat prețul facturilor crescut provoacă insomnie cocorii bucuriilor albastre au plecat în țări prospere și-au luat cetățenie. zvâcnesc sevele în

eu nu am cu lumea vreo divergență pe nimeni nu rănesc cu gândul cu fapta de la sfinți și îngeri am luat indulgență pentru păcate în stânga și dreapta. am mulți prieteni cu suflet frumos mă

pogoare Doamne-n mine Duhul Sfânt să fiu o binecuvântare pentru lume rugăciuni mii să răspândesc pe pământ cu credința pură să-mi creez un nume. da-mi Doamne puritatea unui trandafir să

nu mai înțeleg dezordinea din Paradis arbori doborâți la pământ de tornade fericiri ruinate în real și în vis prin explozii de bombe și de grenade. cu sfinți și îngeri înrolați pe front fără

tu în chip de Iliada eu în chip de Odisee am împărțit o soartă și am fost fericiți visurile ne-au purtat pe stelare trasee anii căsniciei n-au fost zădărniciți. cu fapte alese ne-am creat un

vremurile generează furtuni de neuroni furia oarbă este la ordinea oablă a zilei proxenetismul distruge iubirea din hormoni se umple cu lacrimi amare pocalul milei. îngeri mii sunt abuzați de

serile noastre consfințite de stele le-am înșirat în jurnal memorabil sângele a brodat iubirea sub piele trecutul meu a fost admirabil. dragostea pentru tine a fost imensă dar te-am pierdut și

curg din iad averse de nenorociri demoni violenți s-au înmulțit în lume înțelepții vremii fac rele proorociri s-au împuținat minunile antume. oameni îl așteaptă pe Hristos mântuitorul întârzie

cuget cu luciditate din balcon la lumea asta mare schilodită vremea și-a pus implant de silicon pacea ca liniștea este îngrădită. mă zbat pentru viață ca fluturele în cocon cu vietățile

lanțul amintirilor de trecut mă ține legată când am fost fericită și foarte iubită cu iubirea imensă m-am simțit bogată dar acum îmi este inima zdrobită. mă doare pierderea bărbatului meu am

a bătut iar toamna la ușa mea cu coșul plin de struguri nuci și mere grațioasă și cochetă-n rochia de catifea o tratez cu cafea îndulcită cu miere. în cufărul cu emoții mi-a pus

ca un rug înflorit îmi este dorul licuricii nopții îi țin companie dacă prin minune și-ar lua zborul în inimă ar răsuna o dulce simfonie. aș putea să-i pun tristeții zăvorul între gânduri să

prin suflete de sfinți m-am perindat școala iluminării să o frecventez fericiri modice Paradisul mi-a dat reflecții în lumină proiectez. sunt clopotul ce bate în al nopții turn să trezesc

ruginiul toamnei mentalul îmi deprimă mă scutur de gânduri ca arborii de frunze s-a strecurat și-n oase vitrega climă dar inima-i mai țese iubirii pânze. iubite oare mai auzi când te strig? în

din principii solide am construit un fort nu las întunericul să pătrundă în el mi-am asigurat un minim comfort are la temelie credință de oțel. mă susține universul în faptă și cuvânt un

eu nu generez nimănui conflicte mă rog pentru lume și pentru planetă respect toate legile nu fac delicte răspândesc în Univers emoții de poetă. mă străduiesc mereu să fiu pozitivă să găsesc la

mai dă-mi un semn iubite ca și când ai fi iarăși îndrăgostit de mine pătrunde-mi în suflet inimă și gând să-mi ostoiești toate dorurile de tine. iubirea ta aș vrea să mă elibereze din lanțul

vreau Luna să-mi descâlcească amintirile să mă elibereze din sinoptic labirint să ne sincronizăm doar noi cu prevestirile despre iarna cu ninsori de argint. pătura de lumină moale

în suflet suspină o bătrână scripcă i-au străpuns cântecul gloanțe vânătorești trecutul atârnă în cui pe o șipcă gândurile-mi străbat tărâmuri pitorești. amalgam de emoții se scurge în

drumuri cu serpentine drumuri în zigzag străbat cu vigilență cu mare iscusință instinctul mă poartă pe urme de mag invincibilă putere am în credință. în vârf veghează legendarul Sfinx flori de