FLOARE PETROV

iubirea m-a făcut să mă simt regină în regatul căsniciei cu sufletul pereche am ferit-o de a timpului rugină o păstrez cu vervă în datina străveche. i-am făcut iubirii sute de reclame să fie

vin spre tine iubite în pași de samba nu mai vreau moartea să ne despartă sângele iubirii îmi încălzește gamba lasă-mi deschisă a cerului poartă. sufletul meu e pregătit să zboare în brațele

vântul îngână romanța crizantemelor norii pregătesc o ploaie mireană orele se veselesc pe seama glumelor mirarea se lipește pe sprânceană. mi-e dragă Toamna cu bogăția de fantezii cu recolte

mai scump ca diamantul este Cuvântul Pace iubirea cântul dansul urmează după el știu că numai pacea ar putea reface raiul bombardat de un demon mișel. o horă a cuvintelor vreau acum să

îmi trăiesc soarta pas cu pas așteptând o minune de la viitor să-mi cânte iar secundele în ceas cântecul dragostei liniștitor. gândurile-mi zburdă ca niște licurici noaptea când Luna îmi spune

de disperare vreau să rămân străină să-mi chivernisesc zilele cu speranță pentru lume să fiu ca o lumină lină demiurgul milostiv mi-a dat siguranță. din litere compun o odă pentru

știu, tristețea așează umbre peste soare dar n-o pot alunga mă domină de-o vreme mult prea năpăstuită inima mă doare noiane de suspine mă duc la extreme. dacă aș putea da timpul înapoi la

iubite tu și eu în perfect tablou a făcut și timpul să se minuneze iubirea noastră răsună cu ecou cântată în codri de mândre cinteze. mariajul nostru un sublim cadou oferit de soare descris în

expun idei în haină de lumină curând vor ajunge povești de succes pentru răul din lume n-am nici o vină în sufletul meu nu are acces. Toamna m-a îmbrăcat în palton pastelat amprenta iubirii e

clapele timpului când albe când negre mai compun un cântec pentru viață precum pianul cu acorduri integre instrumentat de-o iubire măreață. cade bruma iar peste codrii de aramă dar ciocârlii

urc Golgota cu întrebări în rucsac și cu noianul de mirări sub tâmple vreau să știu ce ce este timpul posac? și face dezordine între sacre temple. de ce prăpăstii se cască în jur? și urcușul

când inima se pune cu mintea de acord iubirea de viață devine glorioasă atinge strălucirea stelei de nord scoate la lumină menirea prețioasă. când inima dansează cu mintea tango pregătește

fac cu cuvintele expozantă beție ca o consolare pentru vremea grea mă inspiră a poeților frăție și pana dintr-o aripă de turturea. pasiunea mea târzie este versul îl brodează inima cu fire de

scotocesc în sacul cu iluzii după o viziune genială poleită dau peste regrete și confuzii și de o canțonetă învechită. se așterne bruma peste concluzii vremea este rece și mult

cruciada mea vreau să o glorific să cuceresc cu visul constelații sacre despre nemurire acum mă edific nu-mi vlăguiesc destinul în simulacre. soarta mi-o destind pe un plai mirific strâng

zei corupți de fericire m-au deposedat cred că ar vrea să-mi ia și pâinea de la gură dar magice speranțe nu le-am cedat credința le-a plămădit cu aripi de anvergură. am și un vis măreț ce mă

am rămas singură între ostile mulțimi vorbesc cu soarele cu tremur în voce credința îmi e susținută de heruvimi de un optimism multiform precoce. noaptea luna blândă îmi ține companie mă

dorul de tine iubite este tot mai dulce crește ca un copil cu dragoste crescut inima în brațele tale ar vrea să se culce n-ai vrut să-mi vii în vis ori n-ai putut. un stol de regrete prin minte

tu te-ai născut iubite să fii lider să faci fapte mărețe pentru sărmani cu răi stăpâni te-ai luptat ani după ani m-ai ocrotit cu dragostea de înger. îți scriu acum de dor un cald

magică noapte cu feerie de stele cu luna ce mă-nvăluie cu lumina suavă să pot uita de problemele grele cu fericirea scuturată de pleavă. lansez visul pe cer ca pe-o rachetă acolo mă așteaptă

stăpână sunt pe un destin complex când bune când rele au fost zilele mele gânduri romantice cu violet reflex aleargă grăbite spre mirabile stele. hoinăresc zi de zi pe instagram să-mi caut

ochii îmi plâng când inima oftează ploaia de lacrimi îmi spală obrazul învăț de la vulturi să fiu vitează în lupta cu durerea cu necazul. îndulcesc amarul cu-o lingură de miere apoi alung

de-o vreme lumea mea e anxioasă trece dintr-o criză în altă criză viața-i acoperită de o ceață groasă să înceteze războiul e ultima miză. să tacă topoarele să fie pace-n codru privighetorile

la roata vieții încurcate-s spițele vremea mă provoacă la o schimbare vedete pe scene își expun fițele eu mă opintesc de o întrebare. unde au plecat berzele fericirii? cuiburi părăsite vântul