FLOARE PETROV

se schimbă drastic clima pe la noi iarna fură două luni din toamnă privighetorile sunt triste în zăvoi codri și-au pierdut mândra coroană. vântul nebun îngenunchiază arbori îi frânge pe cei

dacă aș putea iubite să dau timpul înapoi în vremea când moartea era doar o părere doar fericiri sublime am împărți la doi să nu știm de griji tristețe și durere. și dacă aș putea să te

dacă nu ar fi iubire zilele ar fi pustii aș trăi din amintire singură printre cei vii. dacă n-ar fi poezia ce m-ar putea relaxa? ar dispărea fantezia pe plictiseli m-aș axa. dacă muzică

trec staruri în turneu prin cerul tuturor, prin ochiul meu, ponoarele cu romaniță urmează proiecte să rodească-n văile durerilor topici admirabile lanuri imediate din iubită viță. ard

în lumea ticsită cu medalii cu ură, eu am descoperit ecuatorul si poeții sub aripile moi de vitează pajură cu gloriile de azur asupra morții. mi-ar fi plăcut să cânt măcar o zi din an, să dau

din zori iubitul meu și până în amurg te caut printre amintiri și lucrurile tale perna ți-o iau în brațe și lacrimile curg și-as vrea să se transforme în cristale. sunt imprimate pe ea

din ce n-avem ni se mai ia și dreptul de a mai spera că pe aici vor trece zîne, cu cavaleri de maniere fine. povestea zilei cu ciocoi cu sufletele pline de noroi trece pragul negru plaiul

ce dacă pe afară vremea burnițează în visul meu e doar lumină și iubire melodii angelice ascult sus pe o rază de pe steaua mea cu cerul în privire. ce dacă timpul mă apasă cu griji mari eu fac

dacă poți când cazi să te ridici de jos înseamnă că Hristos este cu tine va vedea în tine un suflet valoros urmează-l te va duce pe cărări creștine. dacă poți mereu să fii generos inocent ca

( poate un cuget pentru o simfonie de turcoaz solemn expus) sub bolta albastrului de Voroneț libertăți cu uzanțe exacte, abstracte. de-o parte vântul scotocind prin buzunare, pe altă parte

- patrupede mai aud sunet vital ? beneficii- surprize de club diplomatic am votat repetat cu talent poematic? mai există formule pentru gol permanent puterea-i cu hotarul în deceniu

pulsațiile nopții ating o încleștare până la nivelul unui extaz organic avântul poetic este intensă fremătare cu codrul de vise cu spirit cucernic. poemele nopții atâtea prilejuri de

florile grădinii se scaldă în rouă zori mângâietori ating petale fine primăvara-i senzuală și când plouă cu fiori romantici trece și prin mine. primăvara e magie spectacol de splendori greieri

să crezi că viața te-a primit ca pe un rege chiar dacă ai ales slujirea ei necontenit să lupți, de pe spiralele dorinței să rezonezi frumoasă lege geografie carnală vitalitate pentru viața celor

nu mai recunosc coordonatele cu blănuri de vulpi, regina morții se camuflează iar în prototipul rubicond ticluind farmece și picură magii de foc spre-a vieții stâlpi prin diorama uneltirilor a

muza cu vioara din miraj a descins... la kilometrul zero a micului Paris dezolant animă un refren din simfonia cu prestigii, picamere și bidinele solfegii cuplează cu durabil mortar. șapte

copacii amuțesc sub scrâșnet de topor munții-s despăduriți cât vezi cu ochii glia sărăcește sărmana n-are spor trecută prin blestemul babei Dochii. nemulțumirea crește în popor iarna își

aici întotdeauna cineva pe demoni va amnistia, un cult va teoretiza lumea de junglă și de vagabonzi, ca pe nimicuri le vom procesa cu inimă de pudibonzi, chiar dacă moartea cu ostașii ei în cefe

rece războiul moliilor... fierbinte războiul cotoilor înfrânabilă adrenalina salturilor toante, din gropi în boscheti de noapte pădureață, statornice-s doar dijmele de neviață crescătoare-s

cu vii și cu morții mereu laolaltă, splendori, prescură, vin și anateme, trec anii prin mine fericiri se-arată, luptă, dezrobire, mulată pe vreme. extind spre ceruri aripi exersate, scântei de

pe frecvența dilemei roșcovane... nu știu dăcă-i bine să mă bucur de noul partid răsărit din valuri cu solzi cu mici dințișori, asemeni unui guvid ițit năstrușnic din vid să tachineze rechinii