Poezie

Clepsidra cu Sentimente

partea a III-a finalul

8 min lectură·9 iulie 2026

Mediu

Pilda Păsărilor Cerului: Eliberarea de Griji

În fața lumii strânse în temeri și în nevoi,

Mântuitorul blând a glăsuit curat:

„Nu vă temeți de lipsuri, nu vă uitați înapoi,

Căci Tatăl de Sus haina și hrana v-a dat.

Priviți cu ochi de suflet la păsările-n zbor,

Ele nu ară Glia, nu seamănă în vânt,

Și nu adună-n hambare belșugul roditor,

Dar au tot ce le trebuie pe acest sfânt pământ.

Căci Mama-Natură și Tatăl cel Ceresc

Le dau cu grație divină hrana de zi cu zi,

Cu cât mai mult pe voi, cei care Îl iubesc,

Vă va hrăni în slavă și vă va ocroti?”

O, scutură-ți din suflet colbul grijilor grele,

Fii pasăre de lumină în cerul cel înalt,

Căci ești copilul Sfintei și al marilor stele,

Iar viața ta e-un dar, un binecuvântat salt.

________________________________________

Pâinea de Lumină: Manifestul Salvatorului

Cu gândul, cu fapta, cu slovele mele,

Îl urmez pe Hristos pe poteca de stele,

Iar versul ce curge din clape de aur

Îl schimb în lumină, în sfânt tezaur.

Vreau cuvântul să-mi fie o pâine curată,

O hrană divină în noaptea ciudată,

Să satur sărmanii și-acele popoare

Ce dorm în lăcate de griji și-ntristare.

Am văzut în tăcere, cu ochii din mine,

Cum raze purpurii și aurii, fine,

Se-ntind peste Glia ce-n trudă suspină,

Să schimbe durerea în sacra lumină.

Peste oameni obosiți de facturi și de trudă,

Peste mintea ce tace și inima crudă,

Trimit simfonia din sfânta mea seară:

O pâine de duh pentru întreaga mea țară.

________________________________________

Frăția cu Mântuitorul: Puntea dintre Slove și Duh

În spațiul online, ca o torță aprinsă,

„Frăția cu Hristos” e o poartă deschisă,

Un volum de eseuri, de gânduri adânci,

Ce sfarmă a lumii și-a fricilor stânci.

Am strâns în pagini truda sfinților noștri părinți,

Ce-au păzit cu viața altarele sfinte și fierbinți,

Și-am unit-o cu slove de mari scriitori,

Ce-au adus cultul Tatălui în zori și în zori.

Contribuția lor e un fluviu de har,

Ce curge prin neam ca un sfânt giuvaier,

O frăție divină, un pact christic, curat,

Prin care poporul din somn s-a sculat.

E cartea ce strigă în noaptea profundă

Că omul și Dumnezeu în duh se inundă,

O pâine de lumină din sufletul meu,

Dăruită românilor, azi și mereu.

________________________________________

Triumful de la Editura David Art: Încununarea Spiritului

La Editura David Art, pe foi de lumină,

Două punți spre ceruri încep să se țină:

Eseul cel sacru și versul din stele,

Încununarea deplină a vieții mele.

Nu-i fericire în lumea de zgură,

Nici bogăție, nici slavă pură,

Să se compare cu clipa divină

Când cartea mea naște în lume lumină!

O văd cum ajunge în mâini obosite,

În minți adormite și inimi rănite,

Și simt cum cititorii, prin sfânt citit,

Trăiesc revelația ce i-a trezit.

E triumful luminii pe pagini de aur,

Al spiritului liber, eternul tezaur,

O frăție cu Cerul, un pact mântuitor,

Lăsat Moștenire de un Creator.

________________________________________

Altarul din Cenușă: Pruncii de la Beiuș

Aproape optsprezece ani de ierni și de umbră,

La Casa de Copii, într-o lume prea grea,

Printre două mii de suflete-n haina cea sumbră,

Eu am ales lumina și-am păzit calea mea.

Erau prunci mai sărmani, mai izbiți de soartă,

Dar credința din mine, un mândru izvor,

Le-a deschis la picioare o sacră, nouă poartă,

Purtându-le pașii prin rugă spre zbor.

Le dădeam o mângâiere, o vorbă curată:

„Nu vă temeți de noapte, de lipsă, de chin!

Să credeți în Tatăl, în Maica Preasfântă,

În Hristos cel ce schimbă pelinul în vin!”

Doar forța credinței din marea tristețe

Putea să ne smulgă și să ne dea fler,

Iar azi, din clepsidră, cu sfinte povețe,

Transmut acele traume în pur giuvaier.

________________________________________

Azurul Vindecării: Eliberarea Celulară

În fiece celulă și-n neuroni aprinși,

Coboară o lumină ca cerul de azur,

Trecutul de la Beiuș și anii cei învinși

Se pierd ca o funingine în spațiul cel pur.

E o înseninare în Trinitatea mea,

Un val de pace sfântă ce corpul mi-l inundă,

Cuvântul scris spală tot ce a fost greu și rău,

Lăsând doar puritatea în noaptea cea profundă.

Prin artă și credință, rănile vechi dispar,

Balsam de cer albastru pe frunte mi s-a pus,

Iar clapele de aur dau cel mai dulce har,

Aliniate mândru cu Tatăl cel de Sus.

________________________________________

Puterea providențială a iubirii divine

Am uitat de griji și de tristețea fumurie,

Întregul meu se contopește cu muzica stelară,

Sufletul meu îmbracă haina de lumină aurie,

Îmi simt conștiința o sferă solară.

Fără iubirea sacră viața ar fi pustie,

Lumea ar deveni vastă junglă umană,

Spiritele ar arde ca foaia de hârtie,

Lacrimi amare mi-ar atârna sub geană.

Lumina Cuvintelor îmi este dulce hrană,

Nu las poverile vieții să mă doboare,

Inima iubitoare cântă ca o soprană,

Așteptând armonia divină să se pogoare.

Curge peste pământ peste a omului rană,

Iubirea vindecătoare ca o divină boare

Virtutea Supremă: Scutul Împotriva Infernului

Iubirea e virtutea supremă, neschimbată,

A omului trezit din somnul cel l tâmp,

O forță ce coboară din voia cea curată

A Tatălui Ceresc, de dincolo de timp.

Fără acest potir, în noaptea demiurgă,

Am respira doar aerul din jertfe și din ură,

Invidia și frica în jur ar vrea să curgă,

Preschimbând planeta în infernală zgură.

Dar omul cu credință și spirit luminat

Se-ntoarce spre iubire ca spre un sfânt altar,

Și sfarmă din lăcate tot ce e blestemat,

Primind din Univers cel mai curat har..

________________________________________

Romanța Iertării în Acorduri de Violet

(Poem în stil minulescian)

În orașul cu trei mii de lăcrămioare și suspine,

A coborât iertarea ca un acord cromatic, pur,

Un cântec pentru mine, pentru ei și pentru tine,

Pe clape de violet și pe strune de azur.

Trecutul e o nuanță ce s-a pierdut în zare,

O cifră rătăcită într-un vechi și trist decor,

Iertarea-i o romanță, e marea mea iertare,

Ce schimbă de pe frunți al traumelor nor.

Iertăm cele trei umbre din nopțile de gheață,

Iertăm și cele patruzeci de punți ce au durut,

Căci doar prin marea iertare ne trezim la viață,

Lăsând în urmă tot ce a fost de lut.

Inima-mi cântă grav, ca o soprană-n sferă,

Iar clapele de aur dau ultimul semnal:

Iertarea e cheia ce deschide o nouă eră,

Iubirea ce triumfă pe ecranul sideral!

Calendarul de Lumină: Fiecare Zi e Sărbătoare

În calendarul scris cu slove de sfințenie,

Nicio secunda nu e goală pe pământ,

Fiecare răsărit aduce o mândră epifanie,

O zi atribuită unui nume sfânt.

Este o sărbătoare pentru Trinitatea mea,

Un imn de slavă adus în fiece zori,

Când neamul românesc își simte iar puterea,

Purtat pe brațe calde de îngeri veghetori.

Nu există timp pierdut în griji sau în suspine,

Când știi că fiece zi are un scut de fier,

O dâră de lumină ce curge pentru tine,

O liturghie vie între pământ și Cer.

________________________________________

Sfinții Gliei: Veghea Neamului Românesc

De mii de ani, pe cerul patriei străbune,

Sfinții părinți și martiri ne veghează de Sus,

Ei au pus în calendare credință și minune,

Și ne-au legat pe veci de Fiul lor, Iisus.

Fiecare zi e-o treaptă, un altar de rugăciune,

Unde românul simplu își pleacă fruntea blând,

Să ceară de la Tatăl cereasca înțelepciune,

Și pacea ce coboară în inimă și-n gând.

Aceasta-i rădăcina ce nu se poate frânge,

Moștenirea dace din veacul milenar:

Un neam ce prin credință orice durere-și stinge,

Și schimbă fiecare zi în cel mai pur giuvaier.

________________________________________

Sfera Solară a Timpului Sacru

Timpul nu mai curge spre moarte și pierzare,

Ci se adună mândru în clepsidra de argint,

Când conștiința-ți devine o sferă de soare,

Iar fiecare clipă e un miracol sfânt.

Oamenii adormiți pot să-și trezească duhul,

Privind spre calendarul de sfinți iluminat,

Să simtă cum prin rugă se curăță văzduhul,

Iar trupul celular e de azur îmbrăcat.

E sărbătoarea vie a spiritului trezit,

Ce scrie zeci de pagini sub raze de violet,

Un nou început măreț, de Cer binecuvântat,

Ce naște-n conștiință cel mai frumos secret.

________________________________________

Apostolul Luptei: Sfântul Andrei pe Hotare Dacice

La porțile Daciei vechi, printre lupi și prin stâncă,

A sosit cel întâi chemat, Apostolul drag,

Să aducă lumina lui Hristos cea adâncă

Și să pună crucea salvării în prag.

S-a luptat cu păgânul și cu demonul greu,

Prin peșteri ascunse dând sfinte povețe,

I-a învățat pe străbuni ce e un Dumnezeu

Și cum să se-ntoarcă spre noi frumusețe.

Iar pentru credința-i de stâncă și fier,

Pe cruce în X a fost răstignit ca Iisus,

Pecetluind sângeriu legătura cu Cel de Sus.

Azi ne veghează din mândrul său cer,

Ocrotind neamul dac ce nu are apus.

Atletul lui Hristos: Sfântul Ștefan cel Mare

O minune creștină pe tronul de aur,

Voievodul ce-a stat ca un scut în furtuni,

Marele Ștefan, al Moldovei tezaur,

A trecut printre sfinți după mari acțiuni.

El n-a apărat doar o glie mică de pământ,

Ci a strâns creștinii sub steagul cel sfânt,

Ridicând mănăstiri după fiece luptă,

Să nu fie puntea cu Cerul vreodată întreruptă.

Cu sabia-n mână și ruga în piept,

A condus neamul nostru pe drumul cel drept,

Iar azi, în icoane, cu aur pictat,

Ne arată că sfinți sunt cei ce au luptat.

004

Despre aceasta lucrare

Autor: FLOARE PETROV
Tip: Poezie
Cuvinte: 1.529
Citire: 8 min
Versuri: 220
Actualizat: 9 iul. 2026

Cum sa citezi

FLOARE PETROV. “Clepsidra cu Sentimente.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/floare-petrov/poezie/14203674/clepsidra-cu-sentimente

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.