FLOARE PETROV

scriu un poem aprins pentru speranță astăzi m-a cuprins o nostalgie mare cred că destinul meu mai are prestanță să mă bucur de lumină și de soare. iau parte și eu la iluminare cu pasiune

grădinile sunt triste de amărăciune scriu un poem pentru flori înghețate sub pielea mea pulsează un tăciune lacrimi mari au stins flăcări romanțate. este ceață groasă și burnițează vântul

de-o vreme se poartă pantalonii rupți în fapt și patria cunoaște umilințe țara o conduc lideri corupți și hoția crasă intră în tendințe. foamea și săracia bat la tristă poartă oamenii își

voința de putere se naște prin credință în ea se limpezesc neliniști grave sufletul se concentrează pe biruință prin frământări descoperă lumini suave. domnesc real reflexe de lumi

sufletul e răscolit de contradicții gânduri se oglindesc în alte gânduri cu frământări nu pot s-ating ambiții și am căderi în repetate rânduri. aș vrea să scriu o odă bucuriei să construiesc

codrii au paltoane argintate pe dealuri se formează derdeluș năzdrăvani copii se-ntrec la săniuș fumuri de iarnă plutesc peste sate. păstrăvi zburdă repede prin râu izvoare susură un cântec de

anotimpuri trec unul după altul munții când sunt albi când sunt verzi codrii lor semeți ating înaltul în măreția lor poți să te pierzi. fii apelor domnesc pe mărgeane fii câmpiilor pe lanuri

ascult mirajul Secret Garden și fac clătite cu dulceață sunt fericită trăiesc un fenomen azi am un chef nebun de viață. prezent și sorele, râde pe cer ceața dispare în lumina sacră învăț să

muzica e un triumf asupra tristeții aduce prin vrajă tonuri de consolare ascult la pian un înger al vieții simt că am aripi să zbor către soare. dau expresii de dans la sentimente mă las în

în liniște vizionez videoclip muzica divină deschide o vrajă negre bezne ies din arhetip cântă și îngerii ce stau de strajă. spațiul vibrează paradisiac luminile dansează cu umbre fericită

văd lumea în culori de curcubeu Doamne ce frumos ai construit pământul patria e epopee de la Deceneu se cânta pastorale se linișteste vântul. Doamne, ce minunat viață intemeiezi pe aripi de

trăiesc mirajul cu Secret Garden spiritul ei cântă dumnezeiește vioara divină doinește în Eden lumea întreagă o cucerește. în muzica ei se leagănă codri și lacul murmură aleanul cu armonie de

asist uimită la metamofoza mea mă descopăr prea plină de mirări pașii mei plutesc pe dușumea iubirea se destramă în chemări. sar peste abisul obsesiei morții cu luciditae mă rog la

cunosc și eu neliniștea primordială mi-e teamă de tărâmurile morții lumina blândă din coșmare mă scoală să mă îndrept spre visurile vieții destinul meu nu-i incomensurabil Dumnezeu cu o

viața mea nu-i deloc monotonă cunosc și citesc nenumărați poeți ascult și muzică nu sunt afonă dansez cu umbrele de pe pereți. dau lumii o valoare absolută dar sufăr deseori pentru

vin sărbători pe ulițe de cânt totuși ne așteaptă o iarnă severă se cerne ninsoarea peste cuvânt pure iubiri se urcă-n emisferă. sărbătorim pe sfinți din calendar ei sunt în noi temeinică

sufletul se pierde printre amintiri se naște iar un vis de primăvară când Cristos învie pentru mântuiri și viața se relevă extraordinară. pe umerii lui se reazămă lumea el este gândirea

românii au o cultură măreață toată țara este real Paradis gânditori oferă o sfântă povață oamenii trăiesc în tradiții de vis. sunt artiști frumoși și talentați roluri de viață se joacă

România scumpă și frumoasă este grădina maicii Dumnezee zâmbesc lumini în fiecare casă pe râuri mândre curg melopee. Carpații domnesc sub libere zări codri etalează coroana grandioasă în artă

mă încearcă o niliniște plăcută ascult sonata lunii în surdină mi se dezvăluie o taină revolută mistere ciudate din a mea grădină. liliacul a-nflorit a doua oară și trandafirii nu s-au

mă plimb ating fiorul pur al mișcării afară e senin extrag o liniște profundă încet mă apropii de pragul înserării inima mea cu aminitiri abundă. toamna e peisajul marilor reculegeri amurgul

sfinți exercită purificarea în iubire eliberarea de păcat o râvnesc toti în ceasuri lucide cântă din psaltire dar lumea este plină de zeloți. oare cine mai dorește să devină sfânt? vicii

viața mea implică realități supreme îi iubesc pe Dumnezeu și pe Cristos cuget la păcate la multe anateme dar vreau destinul meu prodigios. am în minte și imagini tulburii cu modalități

care e sfârșitul meu încă nu știu aștept o recompensă - a mângâierii scriu despre viață și despre târziu de calitatea sufletului și a învierii. iubesc vibrații ce se nasc după tristețe cu