FLOARE PETROV

în toate momentele de tensiune mare mă scobor adânc în sinele meu întotdeauna găsesc sfinta alinare în providența dată de bunul Dumnezeu. găsesc dimensiunea metafizică a firii întânesc și o

viața fiecăruia începe cu lacrimi visăm îngeri de când suntem mici toți trecem prin nenumărate patimi ne fericim în luminiș de lunci. învățăm istorii cu spiritul vizionar cu pasiunea umplem

cad ultimele frunze din copaci sorele-i pe cer zâmbește duios nu vreau să văd oameni posaci toamna este anotimp glorios. recoltele sunt strânse in hambare strugurii fermentează în

îngerii trăiesc în terestru exil lupta cu demoni îi nefericesc viziuni creștine răsună febril pe întreg pământul românesc. duc o cruciadă pentru Paradis se roagă la Isus instanța

am sensibilități diferite aparte sunt veșnic dornică de armonii nu știu melancolia unde-o să mă poarte mă ascund de daimoni printre simfonii. doresc ascensiunea în iluminare calea grațioasă

mă răzvrătesc în calea abisului uman în lumea asta este multă violență să se îndure de acest popor mirean mă rog la Dumnezeu pentru clemență. la poarta paradisului vreau armonii caut conceptul

din gândurile mele răsar aburi am pasiuni și ardori infinite cu lumea de pe net fac schimburi de idei frumoase și desțelenite. mă reazem de ideile mărețe cuget asupra vieții și a morții seve

pianul cânta rapsodia albastră lumini suave intră pe fereastră toamna trece peste mine blândă de muzică aleasă inima e flămândă. prietene faci parte din povestea mea la momente grele aduci

au tăiat copacii i-au lăsat chilugi n-au lăsat nici un pic de coroană nu credeam că există "chirurgi" să-i schilodească până la tulpină. e trist orizontul cu arbori tăiați ziua plânge cu

democrație este, libertate este meditez cu lumini dezrobite când întunericul se suie pe creste răsar și stele pururi fericite. eu nu disprețuiesc legea naturii accept și iarna grea și

am acceptat toate poverile vieții transfigurându-mă în multe feluri. teama de prăbușire-n calea ceții ca să nu văd înainte adevăruri. m-am ridicat din agonie la extaz sunt cu sfinții gliei

viața este plină de sacre semantici sunt în laboratorul de îndumnezeire mă conectez la luceferi simpatici să trec de întuneric frumoasa iubire. vreau să descopar magice lumini trec și pe la

tristețea mă ține întrun labirint mă zbat ca să ies la scumpă lumină sunt multe tragedii pe-acest pământ vreau ca Dumnezeul milostiv să vină. de viața mea se-apropie amurgul în mine se dizolvă

beau cafea cu lapte și cu miere și mă conectez la internet să cutreier lumea îmi face plăcere în voluptatea ei nu e nici un secret. astăzi poposesc în țările calde sunt precum păsările

am senzații grandioase de ascensiune în spirale spre ceruri luminoase încă nu cunosc a mea pură misiune am pornit mereu pe căi voluptuoase. în mine se amplifică melancolia doruri după zilele

deschid fereastra și fumez mă învăluie noaptea albastră sfere cu luceferi prospectez bolta cerului este măiastră. mă învârt cu caruselul planetar meditând la vaste clarități lumea toată este

în suflet am ardori pasionale cu o sete de lumi infinite mă înalț în sfere ancestrale cu toate superbiile iubite. trăiesc beatitudinea unui ogoliu să colind lumea în lung și în lat dar eu

cresc melodiile în corpul meu Celine Dion cântă fermecător ea are glasul de la Dumnezeu înseninează chip de ascultător. simt beatitudinea și exaltarea tot spațiul vibează în mine magia e

răspund cu frenezie chemărilor adânci vibrații se destramă în mișcare caut inocența frumoaselor stânci pe creste Babele zâmbesc în soare. extrag liniștea din vârf de munte îmbrățișez și brazi

oamenii sunt niște diamante defecte se șlefuiesc prin suferințe grave unii au angelice proiecte să atingă fericirile grozave. sunt războaie și drame uriașe sunt emigranți fără destin sunt

adun în mine timp și lumi respect divinele porunci și când mă umplu de lacrimi precum izvoarele în lunci. adun în mine filozofi și poeți le sărut lumina de pe tâmple conjug la soare

căile spre revelații sunt deschise melencolii dizolvă în suflet arome meditez transcendental la vise tulburătoare - clare policrome. nu , nu renunț la idealuri mari și nu mă despart de ceea ce

ascult simfonii îmi cresc aripi de înger să mă înalte sus la cerul senin mă feresc de tunete și fulger în spiritul meu nu e loc de suspin. cânt și eu iubirea-n felul meu instinctual am o

în conștiința mea știu cine sunt ating culmi cu viziunile mele calc pe vârfuri și pășesc mărunt să nu spulber și praful de stele. trăiesc în răspândirea totală mă împart lumii în mai multe