FLOARE PETROV

figura mea e un semn metafizic zilnic sunt dornică de frenezie muzica mă transpune-n vis cosmic pentru regrete am o abnezie. ador expansiunile în univers în primăvara vieții renascentă mă

umplu goluri vitale cu spiritul vizionar răscolesc istoria cu mari ambiții sunt suflet liber și pretutindenar am trăit multe eclipse și solstiții. ideile curg în pasiuni esențiale mă trezesc

sunt o ființă setoasă de sublim visuri mă poartă pe valuri albastre credința crește în forul meu intim ador dependența de lumini măiastre. caut iubiri magice în existență să-mi umplu sufletul

cu voință de putere joc cărțile vieții am în mânecă un as divin am smuls din rondul meu scaieții la florile renașterii mă-nchin. în legea firii mele iubesc poeții toastez pentru ei cu paharul

mă bucur de lumina dintre lucruri pășește grațios în ritm sonor radiază ca un dans de fluturi pe un rond exotic multicolor. m-am încununat cu vis înaripat cu amintiri solemne îmi duc

cred că sunt pe calea îndumnezeirii în dialectici sacre mă contopesc sistematizez existența iubirii pe făgașul demn și pitoresc. prin suferință ispășesc păcate nu am pe conștiință mari

tristețea îngustează conștiința dar face parte din destinul meu melancolii îmi domină ființa păcătuiesc astfel față de Dumnezeu. caut pe ceruri luminile eterne să scap de amăgirile

mă chinuie obsesia morții trăiesc cu ea în simbioză îmbătrânesc în planurile sorții treptat m-asediază o nevroză. moartea e eternă eu sunt efemeră des mă epuizez în lucruri abstracte aprind

caut evoluția în sfere luminoase caut veșnicia în serenitate regrete și obsesii sunt peliculoase pentru ascensiunea în divinitate. vreau să convertesc elanul în zbor să plutesc peste tărâmuri

ard întunericul în baie de raze aprind o lumânare și mă rog sufletul meu trece prin triste faze melancolia a ajuns un drog. din clarobscur fac salt în absolut umbrele fug se tem de lumină mă

o melancolie mă transfigurează mă aplec întrun rafinament interior unde sufletul meu stă de pază unde se naște fermecător fior. învăț să trăiesc și cu fatalități cu lungi tristeți ce beau

cuget la tristețile lui Dumnezeu lumea aceasta e plină de arme crâncene războaie se pornesc mereu luminile din ceruri să le sfarme. spitalele sunt pline de bolnavi boli grave decimează

o foame încordată cu exaltări și viziuni trăiesc mereu cu o credință sfântă resimt și temerea să nu cad în genuni de durere aprinsă și de boală înfrântă. vreau să actualizez planuri

dezvălui adevăruri din destinul meu am colindat prin lume și necunoscut credința mea e singurul trofeu îmi este armură îmi este și scut. m-am înrădăcinat în glia sublimă materializată în

credința mea pură este zestre divină primită-n dar de la părinții mei cu semnificații pline de lumină păcat că lumea este plină de atei. îl divinizez pe Cristos mântuitorul am vărsat lacrimi

muzica stârnește emoții profunde lacrimi curate șiroiesc pe obraz spiritul plutește pe sonore unde inima tresaltă atinge un extaz. trăiesc iluminarea cu Secret Garden fascinații pun stăpânire

o Soare, ești întotdeauna acolo pe cerul albastru și plin de minuni ești zeitatea supremă Apollo te pogori să dansezi în grădini. te plimbi prin munți și văi sublime prin lunci și poiene cu

iubesc nopțile cu zări înstelate când mintea visează lumea în culori sufletul merge prin locuri neumblate pe cerul albastru și fără rumori. mă înconjoară lumini tulburătoare tremurul

mă pierd întro lumină absolută citesc profeți din cartea sfântă simțuri intră în faza revolută îngerul vieții mă binecuvântă. timpul se scurge rapid sacadat adun percepții din această

la mulți ani Romănia superbă toți fii astăzi te sărbătoresc la mormântul de eroi se pune jerbă se defilează în marș milităresc. flutură în berne steaguri tricolor lumina soarelui străluce

este sărbătoarea Sfântului Andrei prin case se perindă soiuri de arome se prepară pește mămăligă și mujdei și turte dulci de diferite forme. se freacă toate ușile cu usturoi obicei din datini

ascult rapsodii cu Secret Garden duetul face un spectacol fermecător pianul și vioara sunt un cuplu monden întreg lirismul lor este înălțător. în muzica lor viața se afirmă cu viziuni adânci

nu pot să lupt cu ziua mohorâtă e ceață densă în întreaga zare și nostalgia mea din suflet izvorâtă umblă prin trup mistuitoare. la fereastră vin turturele și vrăbii le hrănesc cu fărâme de

am sentimentul că trăiesc în iad mă uit la știri și mă crucesc mă reazem de fotoliu să nu cad oameni au comportament drăcesc. crime și tâlhării sunt la tot pasul rațiuni barbare stau la