FLOARE PETROV

mă lupt zi și noapte cu demonii mei despic obscuritățile cu credință măreață dar nu am tendințe să-i înțeleg pe zei fac legea sunt corupți și fură tot din viață. ader cu conștiința la protestul

viața este plină de concrete miraje trupul meu e casă pentru îngeri și sfinți toți poartă romantismul în bagaje deseori mă scaldă în lacrimi fierbinți. iubirea este vie ca un codru de

bună dimineața sublim luceafăr cobori în jos alunecând pe rază pătrunde în mine cu spirit teafăr conștiința ternă mi-o modelează. bine te-am revăzut luceafăr blând pogoare-mi lumina care este

gânduri se rotunjesc pe bolta existenței imită curba fină de azur - cerească semantici pure dau reflexul consistenței divinitatea vie în suflete să crească. crezul se sistematizează în

am sufletul energic și foarte stoic să înving beznele și drame de viață port mare credință cu caracter eroic aștept mângâieri de la sfinți și povață. speranțe și iluzii le aștern pe

simt jocul fantomatic dintre lumini și umbre transfigurări în absolut mă modelează aureole divine se-nalță din penumbre sunt copleșită de senzații ce se ordonează. gânduri oscilează de la

am o foame încordată de viziuni divine un tremur extatic cu pure voluptăți frământ luminile să crească o pâine să mă înfrupt din ea în multe dăți. dragostea mea-i avidă de substanță de

trăiesc viața mea ca pe un șantier construiesc principii primordiale văd îngerul suav este un curier din lumile divine și foarte cordiale. dureri mă părăsesc în ascensiune pe spirala albastră

pornirea spre cunoaștere devine pasiune sunt melancolică-n albastru nebună în roz să fiu poet în lume-i sublimă misiune m-a umplut de magie vrăjitorul din Oz. din ocean derivă adâncimea

frământări se reduc la regrete târzii sufletul nu mai rezolvă contradicții gânduri mă poartă spre zone pustii iarna nu face cu splendoarea conjuncții. în codri nu se-aud triluri de mierle ori

să mă îndumnezeiesc e ideal utopic sunt plină de regrete și dezamăgiri dar în lumini credința mai crește un pic siguranța și echilibrul constau în iubiri. sunt poetul plin de melancolie dar nu

credința și iubirea sunt structuri de rezistență să pot să supraviețuiesc atâtor mari dureri Dumnezeul milostiv face în mine prezență m-am contopit cu peste șaizeci de primăveri. fiecare

căile spre revelații sunt deschise Dumnezeu domnește în conștiința mea mă oțelește în misiune și în vise mă încurajează să cuceresc o stea. simt apropieri subtile de Cristos extazuri fermecate

Dumnezeu este primul principiu a construit lumea în șapte zile trăiesc în paradisul unui municipiu așez romantismul peste albe file. nu-l trădez pe Isus cu păcat metafizic îl iubesc cu toată

astăzi este sărbătoarea Unirii dintre Moldova și Þara Românească România este pe calea împlinirii între victorii mari să dăinuiască. oameni veseli s-au încins la hora mare Iașiul răsună de

dragostea în existență e un punct stabil poezia este centrul de determinare am sufletul romantic și foarte abil scriu mereu cu frenezie și îndemânare. mi-am găsit un echilibru în mare

se menține vie flacăra pasiunii noaptea ne găsește îmbrățișați romantismul crește în lumina lunii vise energizează timpii minunați. iubirea noastră se extinde la stele soțul meu este mereu

două turturele se giugiulesc la geam se împerechează pentru întreaga viață cu dragostea lor cuceresc ram cu ram cântă cu frenezie dis de dimineață. eu mă topesc întrun sărut prelung soțul mă

poezia e adagio la sufletul meu îmi umple conștiința cu stări emotive pentru cer senin e un real releu captează stele cu trăiri senzitive. poezia trece pragul când mi-e greu mă face fericită

mă topesc în declarații de iubire cu dragostea mea am cucerit și cerul noian de stele pătrund în privire întrun sărut se destramă vaerul. mă organizez în aspectele vieții țin cont de nostalgie

mă înalț în farmecul atâtor străluciri stelele-mi zâmbesc în întreg universul muza mă inspiră zilnic nu am năluciri în raze de lumină dăinuiește versul. am găsit reversul pentru

las în seama cerului stările negative mă concentrez către realizări în poezie cu Dumnezeu în suflet am mari perspective să elimin deznădejdile cu frenezie. în substratul psihic izvorăsc

trăiesc o metafizică de circumstanță astfel niciodată nu mă plictisesc am făcut cu Dumnezeu reală alianță lumina izvorăște în rafinament sufletesc. iubirea se prelinge din sfânta treime ca o

mereu mă critic pentru greșeli mărunte știind că-l întristez pe Dumnezeu port cu mândrie lumina pe frunte lupt cu bezne și când mi-este greu. absorb învățături care mă modelează sfinții sunt