FLOARE PETROV

am devenit lucidă clară senzitivă bătrânețea mi-a adus înțelepciunea care dezvoltă-n mine latura creativă prin extaz poetic resimt vioiciunea. sunt precum fântâna cu ape cristaline nesecată-n

ce frumoasă este noaptea înstelată cu luceferi care cern vise mărețe cu luna strălucindă și imaculată mă umple cu senin cu multă tandrețe. trăiesc beatitudine în violet trec pe file albe stări

sunt fericită până dincolo de devenire am amintiri din lumea plină de miraje am de la pieteni multe superbe suvenire trăiesc transfigurări fără de trucaje. ating discret extazul mare

noaptea se îmbracă în voaluri de reflexe stele trimit mesaje din nemărginit luminile mă umplu cu cugetări complexe am un obiectiv să fiu iar fericit. simt elan cuceritor tensiune extremă se

sunt irezistibile avânturile vieții Dumnezeu mi-a dat o soartă fericită mă transfigurez alături de poeții ce îmi dau bucuria adâncă nesfârșită. cu grandoarea spiritului sunt lumină pentru

acum știu că suferința e un fenomen pentru a înțelege viața în profunzime la școala ei este neobișnuit examen în diversități polare de asprime. trăiesc cu suferința o fierbere totală cu avânt

sunt contemporană cu regi și regine cu prinți și prințese cu moral august spiritul meu cuprinde naturile virgine se-ncarcă cu polen secundele- au gust. sunt contemporană cu poeți de seamă din

sărbătorim iubirea cu Sfintul Valentin inimi de ciocolată sunt cadoul perfect extazul se ridică pe cer diamantin senzații transparente vibrează în afect. drumul spre fericire e pavat cu

extazul e măsura vibrațiilor mele pe culmile lui ating cerul divin trezește dorința să cuceresc stele să am o veșnicie sufletul senin. în farmecul strălucirii să visez forme de viață demne de

am sentimentul unei forțe infinite acumulări de energie metafizică divină anotimpurile vieții sunt desțelenite cultiv credința absolută senină. ritmuri mă străbat cu o intensitate de îmi

frământările se reduc la regrete târzii sufletul nu mai rezolvă contradicții gânduri mă poartă spre spații pustii iarna nu face cu candoarea conjuncții. în codri nu se-aud triluri de

iarna aceasta parcă nu mai trece luminile-s triste tremură pe case strălucirea soarelui e rece țurțuri domnesc în voie pe terase. sloiuri atârnă de streșini fumurii flori de gheață sclipesc la

am o nostalgie de timp auster toată iarna mi-o petrec acasă mi-e dor de primăvara cu mister de candoarea naaturii grațioasă. sunt tristă zeci de lebede pier vremea e vitregă și e

frenetică frământ în coca nopții stele nu târziu să crească o pâine de lumină o foame metafizică au gândurile mele după candoarea vieții senină divină. reliefez fericirea pe romantism

scânteia răsărită din divină iubire aprinde focul sacru în luminiș boem sunt concentrată mereu pe izbăvire căci am trăit frenetic la polul extrem. în clocotul meu se mișcă lumi nebănuite vise

sufletul trăiește nevoi conceptuale setea de idealuri este profundă cerul proiectează luminile vitale vreau fericirea ce în lume abundă. râvnesc iluminarea fără sacrificii Dumnezeu e

rapsodii se adâncesc în sufletul meu subtilizează întreaga conștiință între valuri vitale zâmbește Dumnezeu lumea imperioasă se naște în ființă. extazul lăuntric este dans de cord fascinanta

iubiri alimentează melancolia mea pe zi ce trece ea devine mai pură se ondulează pe culmi ca o stea lumina demiurgă un cântec murmură. din mine pleacă raze - sublime mesaje spre lumea invadată

fiori erotici îmi străbat tot trupul sunt îndrăgostită de bărbatul meu iubirea noastră e mai dulce ca stupul fericirea este vie și concretă mereu. din căsnicia noastră am făcut un scop să

vise renasc din cenușă ca pasărea Phoenix zboară peste munți nemuritori și falnici voința și credința au tărie de onix freamătă de viață ca brazii cei trainici. istoria păstrează mituri din

aș vrea spiritul meu să se consacre în marea uniune mi-am făcut un nume am răspândit în viață sentimente sacre precum albinele polenul în lume. sunt în atelier de îndumnezeire meșteresc sonete

trăiesc o fericire substanțială am prieteni mulți cu zâmbete suave tovărășia lor este esențială să scap de momente triste bolnave. viața mea se scurge ca muzica pură ca izvorul ce își croiește

poeții mă desăvârșesc în aspirații mă mlădiez cu conștiintă dansantă iubirea cordială revelează grații cu melodii serafice inima e vibrantă. toată existența mea devine poezie lumea de

am dezvoltat în mine spirit gnozic mi se revelează lumea lui Dumnezeu trăiesc cu-adevărat extazul hipnozic vibrație în infinit este destinul meu. perspective de ascensiuni îmi mângâie