FLOARE PETROV

muzica îmi oferă energii și ardoare îmi domină ființa cu mult farmec mă înalță-n ceruri înspre soare către regatul fericirii cosmic. voluptăți sonore mă cuprind am spor la treburile de

ascult muzică deliciu temporal pentru sufletul meu melancolic am o foame încordată de astral cu viziuni din spațiul bucolic. planuri spirituale ating voluptăți ideile curg în plenitudine

trăiesc viziuni și exaltări nebănuite conștiința revelează fenomene sunt poet cu sentimente infinite am ținut în viața mea prolegomene. clocotesc în fierbere amplă totală oscilez mereu între

timpul absoarbe reflexele melodioase se învârtoșează în magii și mistere crește-n înălțimi la stele grandioase apoi se ondulează pe cosmice sfere. timpul se avântă în beatitudini cu

vibrează nervi în concentrare intelectuală meditez la existența mea concretă cresc credința sacră individuală vreau să las în lume frumoasă amprentă. vreau să las în lume sentimente

am scris despre triumfuri și invingeri stări pe care Dumnezeu le-a bănuit am avut în viață și multe constrângeri dar cu înțtelepciunea mea le-am biruit. am trăit inexplicabile înfiorări în

exploatez conștiința la maxim convertesc mijloace în credință aduc traanscendența în forul intim energii sacre coboară în ființă. destinul meu se întărește mult și aflu prin iubiri

simt jocul și grația formelor de viață își cântă toate amăgirile cu strălucire ondulații vitale cu zori de dimineață încununează existența cu pură iubire. viața are conținut prin conștiință cu

prind contur în grația melancoliei în mers ea cadențează amintiri e inundată de miasmele copilăriei poartă cerul albastru în priviri. cu porțile deschise spre lumini cu gânduri mângâiate de

universul e plin de știință dar mă atrage misterul divin cum crește credința în ființă? cum preface Isus apa în vin ? cum crește viața în esență? ce teorii de veșnicie are gânduri policrome-n

cresc în inimă iubiri purificate dar și melancolii deopotrivă este dependentă de serenitate de pasiuni sublime ce o face activă. cu puls sonor e centrul vieții muzica divină o îmbărbătează să

dragostea menține viața constructivă la acțiuni de suflet ne îndeamnă susține inima să fie activă este resortul profețiilor de toamnă. dragostea face în lume reforme rezistă la furtunile

ador eliberarea de furtuna mea visuri să mă poarte în lume departe unde-i frenezie și viața nu-i grea să depăn amintiri în nouă carte. mă asediază doruri diafane contopindu-mă cu muzici la

o senzație difuză un sentiment inefabil trezesc în mine intime rezonanțe mă învâluie sonorități în mod mirabil izolez melancolia în azure nuanțe. primesc cu intensitate torentul

sunt romantică și nu mă schimb port sentimentalismul în artere admir cu ardoare al sfinților nimb mă conectez la lumea plină de mistere. magiile luminii mă motivează să trăiesc in ritmuri

m-a cuprins o vrajă minunată topesc fulgi de nea în palmele mele cu romantismul sunt îngemănată în orizontul meu vibrează stele. universul se lasă zilnic cucerit este plin de liniști și

topesc în lumânare întuneric sumbru să mă scald cu zorii în baie de raze încerc să păstrez spiritul în echilibru sunt ambițioasă și plină de emfaze. am precum florile o viață delicată în opera

pun întrebări pe muchii de cuțit de ce se moare atât de devreme ? toți gânditorii cugetă la asfințit la viața omenirii plină de anateme. de ce-s pe lumea asta mari catastrofe? care decimează

pământul este plin de teroriși dar Cristos nu are nici o vină în exploziii mari mor pacifiști îngeri își pierd candoarea divină. lumea-i încărcată cu dezamăgiri moartea se joacă la hotarele

vântul bate cu încordări nervoase arborii trosnesc și se apleacă prin ceața ce plutește peste case iarna asta este în armonii săracă. cad ninsorile pline de spasme Eol viscolește ca un

trăiesc în mișcare în somn în visare m-am umplut cu amintiri sublime pătrund în mrejele de contemplare cu viața sistematizată în clime. iubesc reflexele divinității care doinesc în sufletul

trăiesc cu armonia ritmului organic speranțe cresc în brațe de lumină arborele vieții este tot mai falnic și moștenesc o zestre divină. merg la biserică s-aprind o lumânare și să mă rog pentru

credința-i dominanta existenței mele e vocea gândurilor către infinit ea disipă-n mine beznele rebele îmi ador destinul ce l-am moștenit. la greu mă reazem de Isus Cristos la tristeți mizez pe

adâncă mi-e credința ca oceanul susură valuri de elanuri profunde cânt frenetic să acompaniez pianul o fericire mare mă cuprinde. trăiesc speranțele de înălțare viața trosnește din