FLOARE PETROV

pianul cânta rapsodia albastră lumini suave intră pe fereastră toamna trece peste mine blândă de muzică aleasă inima e flămândă. prietene faci parte din povestea mea la momente grele aduci

au tăiat copacii i-au lăsat chilugi n-au lăsat nici un pic de coroană nu credeam că există "chirurgi" să-i schilodească până la tulpină. e trist orizontul cu arbori tăiați ziua plânge cu

democrație este, libertate este meditez cu lumini dezrobite când întunericul se suie pe creste răsar și stele pururi fericite. eu nu disprețuiesc legea naturii accept și iarna grea și

am acceptat toate poverile vieții transfigurându-mă în multe feluri. teama de prăbușire-n calea ceții ca să nu văd înainte adevăruri. m-am ridicat din agonie la extaz sunt cu sfinții gliei

viața este plină de sacre semantici sunt în laboratorul de îndumnezeire mă conectez la luceferi simpatici să trec de întuneric frumoasa iubire. vreau să descopar magice lumini trec și pe la

tristețea mă ține întrun labirint mă zbat ca să ies la scumpă lumină sunt multe tragedii pe-acest pământ vreau ca Dumnezeul milostiv să vină. de viața mea se-apropie amurgul în mine se dizolvă

beau cafea cu lapte și cu miere și mă conectez la internet să cutreier lumea îmi face plăcere în voluptatea ei nu e nici un secret. astăzi poposesc în țările calde sunt precum păsările

am senzații grandioase de ascensiune în spirale spre ceruri luminoase încă nu cunosc a mea pură misiune am pornit mereu pe căi voluptuoase. în mine se amplifică melancolia doruri după zilele

deschid fereastra și fumez mă învăluie noaptea albastră sfere cu luceferi prospectez bolta cerului este măiastră. mă învârt cu caruselul planetar meditând la vaste clarități lumea toată este

în suflet am ardori pasionale cu o sete de lumi infinite mă înalț în sfere ancestrale cu toate superbiile iubite. trăiesc beatitudinea unui ogoliu să colind lumea în lung și în lat dar eu

cresc melodiile în corpul meu Celine Dion cântă fermecător ea are glasul de la Dumnezeu înseninează chip de ascultător. simt beatitudinea și exaltarea tot spațiul vibează în mine magia e

răspund cu frenezie chemărilor adânci vibrații se destramă în mișcare caut inocența frumoaselor stânci pe creste Babele zâmbesc în soare. extrag liniștea din vârf de munte îmbrățișez și brazi

oamenii sunt niște diamante defecte se șlefuiesc prin suferințe grave unii au angelice proiecte să atingă fericirile grozave. sunt războaie și drame uriașe sunt emigranți fără destin sunt

adun în mine timp și lumi respect divinele porunci și când mă umplu de lacrimi precum izvoarele în lunci. adun în mine filozofi și poeți le sărut lumina de pe tâmple conjug la soare

căile spre revelații sunt deschise melencolii dizolvă în suflet arome meditez transcendental la vise tulburătoare - clare policrome. nu , nu renunț la idealuri mari și nu mă despart de ceea ce

ascult simfonii îmi cresc aripi de înger să mă înalte sus la cerul senin mă feresc de tunete și fulger în spiritul meu nu e loc de suspin. cânt și eu iubirea-n felul meu instinctual am o

în conștiința mea știu cine sunt ating culmi cu viziunile mele calc pe vârfuri și pășesc mărunt să nu spulber și praful de stele. trăiesc în răspândirea totală mă împart lumii în mai multe

mă învălui cu sunete și ritmuri diafane astfel iubesc viața în formă absolută nu vreau să cred în profețiile profane metempsihoza lor este prea brută. despre sfârșitul lumii se vorbește dar

mă oglindesc în lacrimile Tale să mă transfigurez în zâmbet pur ești dumnezeul iubirii ancesatrale tu ai construit tot ce este în jur. eu te urmez cu suflet efemer ocolesc răul pentru

durerea e un drum spre puritate așa m-a învățat Isus Cristos în legea lui există dreptate spiritul să meargă pe drum armonios. mă mângâie imensitatea pură deși sunt vinovată-n multe

arborii au nimbul arămiu ramuri se leagănă în vântul calm eu îmi urmăresc dorul candriu cu existența mea mai scriu un psalm. sufletul se pierde-n amintiri cu raze solare pe tâmple. nu știu de

am cucerit destul din întuneric să scriu poemele iluminării am cucerit în deșertul numeric mândri și falnici să crească palmierii. îmi alină privirea ondulații de culmi un flux de raze rasună

melancolia mea înghite timp caut prin drame prilej de sublimare. romantismul cere un alt anotimp universul tinde la iluminare. în conștiinta timpului se ridică profeți heruvimi domnesc pe

dinamizez încrederea în Dumnezeu urmez instinctul muzicii sublime și când mă doare totul și când îmi este greu mă rog intens pâna uit de asprime. înțelegerea mea atinge un astru el nu cunoaște