FLOARE PETROV

parcă te știu de-o viață prietene drag în sufletul tău nobil am găsit mângâierea lumini îngerești le- așezi pe un șirag faci clipele să curgă dulci ca mierea. în marea zvâcnire a elanului

se perindă prin suflet poeți și filozofi cu principii de iubire sănătoase, divine sunt o amfitrioană primesc și teozofi să limpezească-n minte învățături creștine. cu sentimente calde îi

cu toată puterea mă leg de Cristos viața din mine vreau să fie pură veșmântu-i de lumină sfânt și prețios se-ntinde peste suflet ca o armură. vise și speranțe vreau să le-mplinească boala din

vreau să bag aspiratorul în sufletul meu să aspir impurități care s-au decantat amăgiri, tristeți, regrete am trăit mereu dar în cerul fericirii des m-am avântat. în focul divin vreau să ard

fundamentez altarul pe iubirea divină consolidez relații cu îngeri cu sfinții în ceruri mă așteaptă superba lumină ca să-mi întregească puterile minții. îmi apăr credința de abis de

invoc iubirea ta Isus Cristos lumina ta îmi este călăuză trec prin viață cu nesfârșit patos pentru pacate mai oferă-mi o scuză. la răscruce de vânturi e cerul mă înalț spre el cu evlavie

în șoapte de taină se strecoară vântul timpul deapănă povești de iubire leagăn trainic al naturii e pământul mănunchi de raze pătrund în privire. un amalgam de gânduri înalț către

trăiesc beatitudini, secunde stau la rând să-mbogățească lumea cu o magică vrajă să intre-n algoritmul luminilor din gănd știu că în viața mea îngerii stau de strajă. n-am știt că există

gândul meu zboară și prinde viteză trece ca o rachetă prin univers strânge lumină- subiect de sinteză conversând cu timpul la faptul divers. gânduri curtează stele lucinde, boeme timpul să nu

mă atrag chemările luminii infinite cu nesfârșiri mai calde și mai dulci îmbrățișează conștiința misiunii împlinite respectând în tihnă divine porunci. reflecții în lumină găsesc la tot

iubesc profeția ce nu înghite timpul întâmpin viitorul cu zâmbete pe față în formă absolută azi rodește câmpul lanuri de fericire voi secera în viață. elanul irumpe ca dorul de extaze valuri

mi-e foarte dor să mai merg într-un club să dansez disco până la miezul nopții dar greoi se scurge timpul meu în cub bătrânețea mea-i la îndemâna sorții. mi-e dor cu prietenii să stau la

Luna se plimbă-n voie cu trena de argint așterne pe pământ visări cu mare tihnă oglindește fericirea cu nimbul cel sfânt e stăpâna legendară pe noaptea de odihnă. reflectă în lacuri lumina

trăiesc pe o frecvență cu lumina astrală în zona de cunoaștere găsesc numai iubire un lac plin cu nuferi, o grădină florală cu ochi de copil mirări port în privire. mereu mă las cuprinsă de

mă pierd în gânduri frenetice, hoinare curioasă bat la poarta universului magic mă scald în lumina din raze de soare ridic în slavă timpul când nu este tragic. zburd cu fluturii printre suave

viața mea se prezintă în mii de nuanțe lacrimi boeme sting năvalnice focuri care ard în voie fragile speranțe doar vise cuprind din nocturne jocuri. pentru fericire mi-a rămas poezia cuvinte

iubirea-i legământul dintre cer și pământ pune în mișcare sfere, valuri de smarald lui Dumnezeu preabunul îi fac un jurământ să o vestesc în lume ca un străvechi herald. iubirea m-a făcut să

vreau să pictez fericirea cu zâmbet de flori cu păsări care sorb rouă din petalele fine vreau să zugrăvesc pereții cu stele si sori casa mea de vis se-ntregește cu tine. iubitul meu făptura ta

mă îngrijesc de flacăra nestinsei iubiri să ardă în suflet suspinul, mâhnirea timpul îmbătrânit și-a ieșit din firi plimbă ca pe-o nălucă în mine amintirea. un infinit de vise trimit în

sărbătoresc viața în lumină astrală sărbătoresc iubirea pe un colț de rai îmbrac poemele într-o haină de gală timpul fericirii este un fel de crai. se scurge prin artere dantelărie

scrie în stele să ne iubim mereu dragostea noastră e rară nestemată o singură inimă la bine și la greu în fericiri supreme să cânte să bată. vara de vis ne-a cuprins pe-amândoi florile în

tu poți iubite să mă înțelegi mister al nostalgiilor de foc de mâhnire tu azi mă dezlegi în sufletul meu ai nobil loc. nu ne junge timpul să ne iubim dar speranțe cresc precum stejarii la

vreau poemul să vorbească de al verii miraj când totul este verde și-s vesele parcuri străbat cu fericirea intim pelerinaj secundele în ornic se joacă pe arcuri. acum renasc în rime visele