FLOARE PETROV

petrec în noaptea rece insomnia lugubră pe cer s-au înmulțit nori plumburii în lumini de felinare arborii fac umbră vîntul se întețește răscolit de furii. mi-e dor de Lună cu alaiul de

bună dimineața lumină suavă bine ai venit să mă eliberezi la coșmarele nopții-am fost sclavă prin întuneric am îndurat corvezi. lumină tu înveșmântezi sufletul gol și te extinzi către margini

sunt o conștiință împăcată cu vaste reflecții asupra existenței cu voaluri de mistere elanul demiurgic cu nesfârșitele proiecții a viselor cu aripi care se avântă sus în emisfere. duhul sfânt

drumul prin întuneric mă duce la stele la lumina magică pentru final de viață transfigurează toate sentimentele mele să cred în duhul sfânt în sacra povață. cu iubirea am învins dialectica

pătrund adânc în tainele filocaliei dar ce multă lumină se află în oameni dă versatil contur și grație melancoliei în trup e un atom care bea flucșii lumeni. dar ce multă dragoste se află în

ploaia tropotește sus pe acoperiș cântă să se audă în întreaga zare arborii se fericesc nu stau pieziș în fața averselor ce cad amețitoare. copiii se joacă uzi până la piele căci ploaia este

cântecul ploii răsună în stradă stropii mari cântă pe frunze duios copiii aleargă către o bravadă sar în băltoace de sus în jos. mâinile diafane a ploii de vară mângâie suav arbori

știu că e doar o cale către Dumnezeu crezul evlavios încurajat de îngeri îl apăr în lupta cu un venetic zeu care mă biruiește cu zeci de constrângeri. lupt cu toată forța cu voință de leu îl

geografia surâsului îmi este tot mai dragă iubesc zâmbete de îngeri scăldate în soare vreau să colind cu visul prin lumea întreagă să adun în suflet mirajul iubirii, splendoare. dârz muntele

zeii la putere fac jocuri în culise când pe scena vieții România geme e plină de biruri scrise și nescrise sărmana se supune legilor extreme. zeii își pun măști, draconic zâmbesc în lux

țara ar avea nevoie de James Bond luptător neînfricat, să-nvingă zei cuceritor șarmant cu zâmbet rubicond ca să redea curajul neamului de lei. e multă durere și jale în fond lacrimile cerului

noaptea când mă năpădesc gânduri confuze iar fac disperat apel la steaua mea întâlnesc poeții drepte, lucide călăuze ce-mprospătează timpul pe subtilă rețea. mărturisiri de veac abandonat de

eu sunt un vers tu ești o melodie ne întâlnim mereu sub cerul înstelat destrămăm tristețea, facem o parodie din plictiseala timpului prelat. întâlnesc fericiri cu chipul angelic pe-alei de

echilibrul lumii dragostea de părinți soarele cordial ce-mprăștie căldură dantele de iubire din raze fierbinți învăluie viața - veșnică anvergură. cresc zilnic fericiri ca o deasă

e ziua zâmbetelor scăldate în soare copii lumii sunt sărbătoriți distracție și cântec surprize de valoare părinții fac totul să se simtă iubiți. candorile iubirii înmulțesc

armoniile nopții sunt dans în lumină conceptul grațios și pur al veșniciei patos de viziuni, ascensiuni pe lună înfrângerea completă a nemerniciei. senzații grandioase cu stele pe

purități angelice într-o aluzie mângâietoare fac timpul să vibreze discret consecvent, umanitate blândă, tablouri în splendoare imortalizări de sunet cu iubiri din prezent. ascensiuni în

iubiri voalează suferința căderii în moarte noaptea le încadrează în mângâieri stelare avânturi grațioase- dansuri între consoarte muzica sângelui simboluri aurite pe inelare. fiorii iubirii

stau la taifas cu stelele sfătuitoare cerul strălucește cu lumini de miraj luna mă ține sub aripi veghetoare și mă îndeamnă să trăiesc cu curaj. demonii mei fug se tem de lumină umbrele

noaptea tăcerea se lasă pe pleoape durerea zilei se sfârșește în vis din ceruri cern mătăsoasele ape ploi caline se aștern în Paradis. visez că sunt de Dumnezeu aproape că mă îndrumă pe drumul

iubiri în Paradis fac viața absolută dinamismul păcii pe aripi de zei mă poartă în direcția recunoscută, seducții astrale dansând pe alei. o lume fără griji, fără durere nutresc cu forță din

trăiesc lucidă credința transcendentă melancolii subtile ridic în atmosferă întind arcurile peste timp, ardentă suflu de puritate speranța îmi oferă. trăiesc intimitate perfectă cu

în grandoarea liniștei muzele mă inspiră să scriu sonetele de suflet iubitor un univers de stele dragostea răsfiră peste avântul meu surprinzător, cuceritor. în dansul ideilor se strecoară

numai iubirea dă dreptul la vis recunoaște clipele ca nestemate cucerește cerul cu scopul precis de-a străluci ca steaua în eternitate. numai iubirea mângâie prin cuvânt împletește lumini în