FLOARE PETROV

particip vital la viața extraordinară cu perseverență strâng superbii din lume sunt cu preponderență boemă, temerară las în urma mea confesiuni antume. trăiesc cu sensibilitate vastă

trăiesc melancolia în latura boemă romantismul vuiește ca vântul în codru lumina de pe frunte e scumpă diademă o port cu frenezie cu spirit liber mândru. convertesc iubirea în mijloc de

din cunoaștere derivă adâncimea iubirii are baza fermă în romantismul pur pune în relații formele oglindirii, îndrăgostiții lumii de tot ce e în jur. cunoașterea pătrunde progresiv în

cu voință de putere joc cărțile vieții am în mânecă asul timpului divin am smuls din rondul meu scaieții la florile renașterii pioasă mă închin. în legea firii mele iubesc admir poeții toastez

în lumea asta mare credința mă conduce îmi modelează romantismul selectiv port destinul demn cu propria cruce e grea dar și ușoară în spirit emotiv. perseverența fermă a câștigat un nume în

melancolii dizolvă în suflet arome îmbătătoare și pline de dulceață peisajele vieții sunt vaste policrome arborii își unduiesc coroana semeață. privirea descrie apropieri subtile de rondul cu

gânduri se-nalță ca focuri în întunecimi e începutul unei serii de iluminare izvoare poetice printre terne mulțimi curg peste stânci cu fioruri hoinare. în albastră aureolă învălui

respir lumini suave în fiece moment (modelează credința cu sacre nuanțe) fac dintr-o întâmplare un eveniment dau lumii literare subtile valențe. steaua mea străluce pe stabil firmament poezia

timpul alimentează iubiri de poveste se scurge în trup ca izvorul prin munte se oprește în inimi cu excelentă veste și poate oricând tristețea s-o-nfrunte. lumini îngerești se pogoară în

ador zilele de primăvară calde prietenoase cînd mugurii vorbesc despre jocul cu vântul cînd proaspătul parfum de flori intră-n case și sensibilizează până-n rărunchi cuvântul. ador înflorirea

trezesc pasiunea din minunată vrajă tainice mărturisiri să le așez pe file îmbrățișez luminile ce stau de strajă cu soarele pe boltă ce modelează zile. alung somnolența cu o cafea cu

ziua mea începe cu zâmbet de lumină cu un sarut pe frunte pe setoasa gură fenomene absolute de esență divină bucurie voluptoasă din a cerului măsură. ziua se concentrează în cântec de

s-a întors iarna cu lapoviță și ninsoare toate florile grădinilor au degerat pe cerul plumburiu nici urmă de soare de la ruși a venit viscolul blestemat. pomii fructiferi s-au scuturat de

în febra iradiantă a sufletului meu sângele brodează dantele de mătase extazul devenirii pur pentru Dumnezeu se concentrează ferm pe zile luminoase. spiritul meșterește la armonii

cunoașterea mă pune cu îngeri în relații realitatea devine mai frumoasă, divină progresez în ființă cucerind noi spații iubirea cu valori absolute-i lumină. descriu melancolia în culori alb

viziunea vieții e vastă și adâncă precum ooceanul de iubire sublimă avântul timpului spre soare mă aruncă raze îngerești cresc în sfera intimă. superbii mă oțelesc în misiunea de poet tăria

trăiesc filozofia vieții singura realitate cu beții de exaltare lăuntrică, vastă chemările poetice- amplă seninătate pe munți de sentimente urc o creastă. trăiesc și venerații pentru

muzica și poezia sunt forme de vis care se împlinește ajutat de stele inspirat de frumusețile din Paradis mlădios în suflet și dansant sub piele. se înalță pe ceruri precum curcubeul după

e sărbătoarea Paștelui a înviat Cristos să mântuiască lumea asta de păcate razele de soare ne mângâie duios arbori împrospătează orașe poluate. cristica lumină a ajuns în case strălucind între

armonia muzicii e un dans în lumină care înfrânge umbrele și clarobscurul e salt în absolut în iubirea divină în jocul fantomal ce-și arată conturul. lumina ne încoronează întro aureolă ne

azi mergem la biserică după lumină Isus Cristos a înviat din morți a călcat pe moarte cu soarta divină cerul si-a deschis maiestuoase porți. Cristos este veșnic mântuitorul nostru învățătorul

fac salt în absolut să înfrâng umbre respirind zilnic lumina albastră nu mai țin cont de sentimente sumbre mă transfigurez în pasăre măiastră. zbor printre înălțimi cu multe extaze întro

trăiesc în absolutul existenței mele lumina îmi zâmbește la fiece fereastră în adâncimi de gânduri se afundă stele urc neînfricată pe spirala albastră. cerul pare că s-a cuibărit în ochii mei