FLOARE PETROV

dorul meu zboară peste creste de munte se înalță spre stele în noaptea de opal lumina iubirii să se-așeze pe frunte ca o călauză pentru drum principal. strălucirea lunii intră prin perdele joc

motiv de bucurie este ziua cu soare fericirea se adună din fiecare gând când vântul speranței trece ca o boare prin sufletul care se trezește cântând. când freamătul inimii este extaz

teatrul românesc este astăzi în doliu s-a stins fulgerător o stea mirobolantă umorul s-a acoperit cu negru lințoliu se-nchide un capitol de viață culminantă. s-a ridicat la ceruri un destin

și totuși iubirea doare câteodată când valuri de suspine vuiesc în adâncuri când frenezia zilei este suspendată când credința pierde mirabile tâlcuri. și totuși iubirea îngroapă extaze când

setea de sânge a zeilor e crasă purced războaie atacuri cu bombe sunt tot mai avari de nimic nu le pasă oamenii afectați se-ascund în catacombe. țara mea e plină de zeități corupte ciuma roșie

se apropie alaiul sărbătorilor de iarnă înaintează frenetic pe creste de munți lumina argintie a-nceput să se-aștearnă pe chipuri zâmbitoare pe tâmple pe frunți. aud frunze arămii foșnind pe

muzica mă ține-n ritm de frenezie generală purific în vibrații stările de tristețe se umplu toate golurile de plictiseală vidul se convertețte la plenitudini mărețe. pasiunea muzicală crează

muzica e o lume ce mă-ndeamnă la vis când vidul se umple cu pure vibrații cerul serenităților cântecul l-a deschis în dragostea de viață îmi dă motivații. în rapsodii albastre norii se

sufletul meu vastă lume în lume cu naturi sublime care îmi vorbesc cu splendori de viață adunate-n albume cu prieteni care-mi amintesc să iubesc. mă extind spre stele cu emoții ardente lumini

sunt zile de când soarele n-a apărut cerul e mohorât mă întristează suflul rece al iernii pe-aici s-a abătut cu ninsori și lapoviță iar se instalează. vreau să trezesc soarele din sufletul

vântul bare năprasnic se cutremură plopii eu stau ascunsă-n casă muzică ascult pe internetul magic de artiști mă apropii visez cu ochi deschiși la superbii, exult. lapovița se așterne pe

întâlnesc o fericire la fiecare pas în care-s presărate petale de lumină sublimă împlinire face-n mine popas se strecoară în sânge și în albumină. simt puterea iubirii cu toată ființa învăț

ce dacă pe afară vremea burnițează în visul meu e doar lumină și iubire melodii angelice ascult sus pe o rază de pe steaua mea cu cerul în privire. ce dacă timpul mă apasă cu griji mari eu fac

inima mea face din iubire excese din preaplinul meu răspândesc în lume adorări de viață de întâmplări alese timpul nu-l disprețuiesc pentru cutume. ființa mea trăiește amplă expansiune spre

petrec o vacanță pe un colț de rai între dealuri mândre cu codri de stejari în grădina casei trandafiri corai zâmbesc îngrijiți de oameni gospodari. mă plimb prin livada cu semeți

Doamne cât e de mare puterea credinței s-a născut din generozitatea ta universală ea scoate din adâncuri izvorul biruinței și îmbracă viața în straie de gală. aprinde lumina cu armonii din

ninge din stele cu lumini pentru noi ninge din suflet cu doruri ardente ies la suprafață straturi de noroi aleanul răzbate printre sentimente. când iarna sosește o privesc pe fereastră dar

La Mulți Ani prietena mea dragă tot binele din lume să te locuiască splendorile vieții mereu să te atragă Dumnezeu ca sfinții profund să te iubească. casa să-ți fie plină de cânt și veselie să

frunzele căzute-mi inspiră nostalgia peste caierul vremii s-a așezat ceața tu lună mohorâtă destrami toată magia luminilor de vară ce-mbujorează fața. mi-e dor de zilele pline de rouă cu flori

mă tot întreb și mă frământ de ce există pe acest pămănt războaie crime grupări de teroriști în lumea condusă de zei anarhiști. azi m-aș înșuruba în cerul albastru vecin privirii mele să fie

ascult vocea inimii cristalină luminoasă își cântă simțirea pe artere sangvine melodia toamnei este doina duioasă iar mirabila trăire amintire devine. printre crizanteme trece ploaia

una după alta literele se perindă pe pagina albă setoasă de cerneală magia slovelor aș vrea să mă cuprindă să uit de nostalgia atinsă de răceală. poveste descrisă de un joc de însemne alungă

mă desprind de visul cu aripi tăiate dar mă agăț de viața cu veche pasiune într-un colț de suflet lumini fermecate desenează literele dintr-o rugăciune. cern mirări brumate pe-a versului

răsună talăngi, trec vacile pe drum mânate spre pășunea cu iarbă mireană zarea e umbrită de nori mari de fum dar sufletul cuprinde starea de nirvană. soarele luminează gânduri de fericire în