FLOARE PETROV

obiceiuri și tradiții dau istoriei viață se apropie Crăciunul pe ulițe de cânt și mari și mici colinde noi învață ninsori de argint cad pe pământul sfânt. e vremea când dorințele se

mă cuprinde iar magia sărbătorilor de iarnă iar aștept colindătorii să-mi aducă bucurie o ninsoare peste case lin să se aștearnă brazii să se înveșmânte cu a vremii feerie. târgurile de Crăciun

cerul îmbracă arborii cu straie albe podoabe înstelate așează pe ramuri orhidee înflorite zâmbesc la geamuri gândurile iernii sunt fremătări dalbe. poleită în argint grădina a încremenit sub

sunt liberă să gândesc tot ce vreau să-mi imaginez un miracol nocturn în brațul unei stele mereu să stau clădind din emoții confortabil turn. visul de afirmare alungă plictiseala căci în

legile iubirii doar inima le știe și primește cu sfințenie divinitatea pulsează-n întelegere și armonie transferând în suflet iubiri serenitatea. doar inima știe ritmul și cadența dragostei de

mă învăluie-n noapte broderii de stele iar mă ține trează strălucirea lor jocul de lumini trece prin perdele se așează în suflet revelator fior. aștept să se întoarcă visul frumos pe aripi să

îngerii mei veghează pe un turn de bazalt descărcând în lume dragostea divină zămislesc speranțe dintr-un crez înalt nutrind puritatea căci n-au nici o vină. ei îmi aduc aleanuri pure

ore nedormite, timpi scurși în cascade spre cerul cu stele cu magice lumini veghe printre îngeri căci sunt cumsecade și trimit gânduri de pace printre beduini. mirări mutate de pe-un braț pe

nu pot să trăiesc unde nu e iubire căci ura totul mistuie ca un lacom foc și fără credință nu este împlinire eu îmi voi crește crezul până la soroc. unde e iubire se sfințește locul și sfinții

a plecat în ceruri și ultimul rege patria e mai săracă în demnitate lumini din candele de păcat să-l dezlege căci neamul îl deplânge cu solemnitate. a răspândit onoarea pe sfântul pământ a

Moș Nicolae vine pe acest sfânt pământ vine cu desaga cu daruri speciale răspândește dragoste lumină prin cuvânt destramă întunericul cu forme abisale. aduce la copii dulciuri și jucării la

pe oceanul iubirii azi fac o croazieră mă oglinesc senină în valuri de smarald nu sunt blocaje nu-i nici o barieră printre raze de soare veselă mă scald. fac scufundări la bariera de

descriu în versuri albastre și roz ce mult înseamnă viața pentru mine căci am atins magia vrăjilor din Oz și nopți nedormite să le trăiesc senine. transpun în cântec în serenadă

Lună nouă frumoasă, Lună deplină mă ține trează strălucirea ta așterni peste mine o lumină calină ca să învăț și noaptea verbul a fremăta. veghea de mamă demnă-i de admirații pătrunzi cu vise

ninge ca în povești, o ninsoare pufoasă se așterne peste munți și peste văi copiii poznași au ieșit din casă pocnesc din bici în ritm de zurgălăi. pe dealurile albe au făcut derdeluș se dau cu

țara mea de speranțe țara mea de doruri dai lumii mirene elanuri de prosperitate azi ești sărbătorită cu calde onoruri să domnești prin doine de serenitate. azi îți face cinste parada

poate doar inima știe să prețuiască cât de importantă e iubirea în viață un paradis lăuntric știe să construiască cu armonii sangvine zilnic se răsfață. în centrul visului aș vrea să mă

dorul meu zboară peste creste de munte se înalță spre stele în noaptea de opal lumina iubirii să se-așeze pe frunte ca o călauză pentru drum principal. strălucirea lunii intră prin perdele joc

motiv de bucurie este ziua cu soare fericirea se adună din fiecare gând când vântul speranței trece ca o boare prin sufletul care se trezește cântând. când freamătul inimii este extaz

teatrul românesc este astăzi în doliu s-a stins fulgerător o stea mirobolantă umorul s-a acoperit cu negru lințoliu se-nchide un capitol de viață culminantă. s-a ridicat la ceruri un destin

și totuși iubirea doare câteodată când valuri de suspine vuiesc în adâncuri când frenezia zilei este suspendată când credința pierde mirabile tâlcuri. și totuși iubirea îngroapă extaze când

setea de sânge a zeilor e crasă purced războaie atacuri cu bombe sunt tot mai avari de nimic nu le pasă oamenii afectați se-ascund în catacombe. țara mea e plină de zeități corupte ciuma roșie

se apropie alaiul sărbătorilor de iarnă înaintează frenetic pe creste de munți lumina argintie a-nceput să se-aștearnă pe chipuri zâmbitoare pe tâmple pe frunți. aud frunze arămii foșnind pe

muzica mă ține-n ritm de frenezie generală purific în vibrații stările de tristețe se umplu toate golurile de plictiseală vidul se convertețte la plenitudini mărețe. pasiunea muzicală crează