FLOARE PETROV

politici murdare transpuse în fapte au purtat țara din criză în criză lumea e invadată de vulturi de noapte ce au pătruns în spații fără de viză glia e vândută bucată cu bucată lutul în

perfidii au invadat spațiul ortodox lumea s-a viclenit într-o mare măsură între extaz și agonie trăiesc un paradox suflete se înrăiesc atinse de ură mi-ar trebui iar o credință de inox să nu

timpul îl cuceresc miliardară în idei sentimente romantice mă ridică-n extaz în flux nemărginit curg slove din condei dragostea de poezie e podoabă turcoaz sub ploaia ochilor versul mi-e

lărgesc universul cu gândurile mele desele zboruri extind constelații stelare lumini mi-au intrat sub piele inima tresaltă prin mii de admirații gândurile mele sunt frunze pe ramuri s-au

timpul se strecoară prin descântec de ghioc vreau să destram netrebnice blesteme mult m-au îngenunchiat dureri și anateme gândurilor uscate am să le dau foc vor arde pesemne ca vreascurile-n

cu romantismul meau aripi vreau să prind să zbor netulburată prin orizont perfect o stea din Ursa Mare s-ating să o cuprind cu lumini să mă organizeze în noul proiect minunile pădurii le cântă

mă avânt spre cer precum un curcubeu culori aprinse descriu un tablou magic gânduri nesfârșite se dezvoltă în creerul meu accesează universul cu freamăt nostalgic valori sentimentale crează

a venit iar toamna pe aripi de romanță sentimente s-au copt ca strugurii în vie voi culege și eu roade cu dulce substanță fericire-nveșmântată într-o mândră ie zâmbete culeg de pe razele

în livada cu meri râd magice lumini fericită culeg roadele delicioase se ospătează-n treacăt pelegrini elixirul toamnei revigorează oase timpul e de partea mea ca un tribun pe frunze de laur

luna îmbrăcată-n chimono de mătase veghează lumea mea până în zori de zi e noapte-mi aștept visul în orele rămase din insomnia mea se nasc iar poezii trec orele grăbite prin acele de ceas pe

în răsărituri magice mereu am renăscut cu o dragoste pură am atins universul credința de argint a fost ca un scut luptând cu tristețea să-i găsesc reversul am împletit și noaptea muzica și

ore lungi le petrec la masa de scris vesele cuvinte îmi străbat ființa în toamna vieții un vis mi-este promis care să întregească toată conștiința. în inimă dezvolt sentimente de pace este

chemările cerești sunt adieri de vânt prelungesc distanța dintre viață și moarte extazul e o forță transferată-n cuvânt literele dragostei mă vor duce departe. transfigurări intense se

norul s-a transformat într-o stropitoare udă grădini fermecate și falnici codri udă catapetesme cu lumini grăitoare spală monumentele eroilor mândri. ca un fachir trec prin cercuri de foc pe

cad lacrimi Cristice ca boabele de struguri ploaia de gânduri pure naște un curcubeu vrea să se coloreze soarta celor singuri dragostea să-și afle cum am aflat-o eu. muguri de speranțe au

învăț de la fluturi zborul lin și tandru învăț de la albină viața s-o îndulcesc mă-nvălui cu parfumul florilor de leandru stejarul mă învață cu freamăt să trăiesc. învăț de la munte să fiu

mândria românească reverberează-n doină valuri de speranțe vuiesc în largul mării tradiții se avântă în jocul de oină munți lunci și văi simt vântul schimbării. flutură tricolorul ridicat în

culeg lumină de pe geana nopții o strecor în suflet ca pe mărgăritar am străbătut în viată multe echinocții hoinărind ca vântul libertin solitar. am alergat desculță prin vălătuci de ploaie și

împart cu poeții aerul romantic măcinând tristețea sub piatra de moară urc pe acoperișul cerului semantic visul cel mai pur care mă împresoară. mai toarnă-mi vin mai cântă-mi lăutare să gust

români de pretutindeni sărbătoresc Unirea principatelor române scăpate de turci tu frate de glie te întreci cu firea descoperind drumul pe care să urci. glorii de luptă pătrund în

m-am trezit în zorii albi de catifea senzualitate câștigată dintr-un vis care alunecă ușor prin aburi de cafea limpede curat departe de abis. ochii înseninați de lumina blândă aer de chemare

Doamne, nu am să te aud dacă mă strigi orizontul este plin de zgomote lugubre până la stele sunt țesute intrigi luminile-s rănite de gheare de umbre. dezleg cuvântul de tăcere cu

ancorez trecutul lângă o dună de coral valuri învolburate vreau să le limpezesc cu lacrimile mele dintr-un destin moral în care și cuvintele se înverzesc. cu optime lucidități am făcut

mulțumescu-ți Doamne pentru ceea ce sunt un poet romantic plin de amintiri dragostea sublimă mă face să cânt lumini jucăușe îmi râd în priviri. slove de recunoștință le înalț pe raze și le