FLOARE PETROV

crește în toată țara scârba de zei indiferența lor mă roade la stomac modifică legi cu un absurd temei codrul de nevoi suferă buimac. spitalele-s bolnave pline de infecții căile ferate lasă

vântul împrăștie nouri de capricii ploaia furibundă se-apleacă peste noi de-ar putea să spele negrele vicii drumuri cu probleme pline de noroi. țară de suspine ce umplu ospicii cu șatre nomade

când soarele răsare optimismul crește simfonia plantelor se transferă în noi visul carpatin frumos se împlinește scăldat în lumina marilor eroi. trec gândurile toate prin furci caudine nu fac

dați-mi o bâtă să-i alung pe lupi ucid căprioare gingașe făpturi dau iama la stână la mieii scumpi sunt în păduri cei mai aprigi furi. dați-mi o pușcă să-i împușc pe zei au condus țara până la

timpul se relaxează în cântec de cobzar lumini angelice dansează pe strune eu am dezlegat misterele din rune și-am cumpărat iubire de la aprozar. Neptun mă surprinde cu valuri albastre marea

sub gene strălucesc boabe de rouă sunt floarea renăscută din vestală lumina mi-e iubirea din epoca nouă am stele țesute pe haina de gală. luați-mi mireasma nu mă rupeți în două sunt legată de

umblu prin lume cu metafore în buzunar le sădesc cu palma pe la răscruci să crească falnic platan și arțar dar la final să nu ajungă cruci. romantică în roz melancolică în verde strivesc sub

frunză verde , consoartă de lalea picuri rouă pură în palmele căuș nu-mi lăsa tristețea să fie o belea vreau să fiu un cântec pe la zilei arcuș. vreau să fiu un vers în refrenul vieții să fiu

sufletul lumii este templu de închinare pe catapeteasmă zâmbesc ametiste pâini de lumină s-au copt din grânare să le împartă vântul în zări pacifiste. mă topesc în noapte ca o lumânare alung

poetul luptă mereu cu destinul doar cuvântul este arma lui transpune în slovă dorul, chinul și o ridică pe coama vântului. poetul este fiul pământului magic se întruchipează cu lanul de

prieten drag plâng pe umărul tău și nu mă lași să fac alegeri greșite mă mângâi cu grijă cînd îmi e rău și împreună facem lucruri reușite. prieten drag dar de la Dumnezeu faci timpul să-mi

este primăvară- spectacol absolut toate naturile prind o nouă viață semințele iubirii încolțesc în lut și diminețile se rumenesc la față. răsună cântecul pe roată olarului lutul capătă un chip

în brațele tale iubite mă alint și-n mângâierea ta azi mă topesc mă încred în ochii tăi care nu mint când luminile sub gene strălucesc. mă simt ca-ntr-o oază în armonia noastră în cuibul

e seară și răzbate cântecul de lotcă valuri de speranțe dansează o polcă cele trei brațe îmbrățișează marea cât vezi cu ochii albastră-i zarea. pe Danubiu s-a scurs frumoasă iubire mereu

în paradisul meu e primăvară luncile sunt pline cu viorele zburd extaziată ca o căprioară desprind cu gândul razele din stele. le împletesc cu romantismul meu transfigurând un vis din

în desenele mele zâmbetele înfloresc și poezia crește cu muguri de speranță cerul și pământul le preamăresc căci mi-au dat vieții dulce substanță. mi-au încurajat zborul către stele și au

sunt ca o floare strivită într-o carte între pământ și cer mă ofilesc cum să las trecutul meu de-o parte? amintiri arzătoare mă năpădesc. buzele mele sunt petale crestate timpul mi-e potrivnic

bântui în noapte ca Fata Morgana pe firul Ariadnei să ies din labirint spun o rugăciune și sărut icoana Maicii Dumnezeie - lumină pe pământ. aș vrea să evadez din plictiseală minuni să se

Doamne ce minune e concertul de mierle reper de fericire ce urcă sublim în zenit acolo unde îngerii veghează în turle pentru ca bezna să se stingă la răsărit. păsări regale cu cerul în

o lume absolută o pot crea în mine dar mereu melancolia mă transfigurează accesul la putere trece prin serpentine tăria sufletească mai crește câte-o fază. nu m-am îndepărtat nicicând de Alma

în suflet e un cer cu montură de stele vorbesc între ele de-un anotimp sublim când toate ființele se iubeau între ele și nu era moarte nu era țintirim. șoapte de iubire se scăldau în rouă nu

primăvara se strecoară în poezia mea minunile ei aș vrea să le descriu au înflorit cireșii colorând dragostea vântul răspândește triluri în pustiu. avanturi mărețe pe aripi mă poartă magnolii

vântul mă învăluie cu parfum de magnolii primăvara a venit cu minuni de poveste dar tinerețea mea este roasă de molii ce-a fost frumos în ea azi nu mai este. dar mă bucur de timpul acesta

anotimpul renașterii crează perspective fiecare celulă se înnoiește în trup în suflet se petrec reacții afective mă agăț de iubire de tristețe mă rup. bucuriile zilei sunt daruri emotive în