FLOARE PETROV

soarele drăgăstos cu mirări îl contemplu în preajma lui gândurile sun treze sub cerul de raze construiesc un templu din principii ferme vibrând pe metereze. mă închin la soare cu crezul meu

nu fur fericire nu fur idei în conștiința mea izvorăsc principii nutresc victorii scurse din condei inveselind cu versul frumoase municipii. ninge cu aleanuri de iubire în mine iarna este

rupe-te de tristețe și hai să vorbim despre trucuri de viață în trend din adevăruri trăite să încropim poveșți să aibă toate happy end. în oglinda sufletului să priveșți mereu acolo nici o

ecourile curcubeielor s-au cuibărit în mine gânduri doruri colorate le transpun în penel mi-am rânduit destinul după legi divine nu am fost niciodată un spirit rebel. am un cuib al meu pe-un

mă îmbăt cu lumină împlinind un moft cu elixirul dragostei umplu o damigeană veselia nebună face parte din soft perla ochiului e prinsă de geană. nu aiurez nu plâng și nu blestem bătrânețea

în visul meu pun șaua pe cal și gonesc spre stele entuziastă mi-am prins în plete flori de portocal beau din izvorul extins pe o coastă. beau și ambrozie din aurit pocal și uit că bătrânețea

șterg praful așezat pe vechiul vis privesc clepsidra cu două emisfere noapte și zi se scurg prin scris muza a venit daruri să-mi ofere. slove optimiste se scurg din condei tăcerea-i o durere

pocnete de bici alungă strigoii focuri de paie ard blesteme rele căruța neamului e trasă de boii care au păscut lumina din stele. vine anul nou încărcat cu poveri îl aștept și eu cu câteva

freamătă de doruri munții dintre noi ascensiunea de ecouri îi alintă scăldați de lacrimi și de bătrâne ploi munții din noi de fericire cântă. locuitori de soi pe planeta albastră respirăm

eu mi-am găsit filonul în versul viguros și muntele mi-e martor că mă înalț la stele inima-mi freamătă sub cerul languros ninsori de lumină cad peste castele. eu mi-am găsit o cale cu mersul

sap în conștiință să mă cunosc mai bine descopăr amintirile cu iubiri pătimașe celulele îmi sunt ca stupii de albine sufletul e un înger cu alinturi gingașe. dar e în mine și un demon

anul nou vine încărcat pe drum vine cu ninsorile de bucurie din case se înalță fuioare de fum îngerași în brazi sunt dalbă mărturie. și toate casele miros a prăjituri tortul fericirii are

jocurile minții voi umple cu versul distanța dintre noi romantism primăvăratic plin de armonie cu petale de gânduri și dorințe-n trifoi cerul să mă recunoască soi de omenie. să înnobilăm

vreau cu suflet curat pace-n lume să fie rugăciunile să fie daruri pentru Dumnezeu inimile să trăiască sărbători cu bucurie să creadă în zboruri cu aripi de zeu. Mesia s-a născut și în sufletul

bucuriile luminii coboară în convoi chemările cerului se aud la ferestre mierlele transferă frenezii din zăvoi cu minuni de viață ne facem zestre. bunul Dumnezeu împlinește nevoi și destramă

urmez Calea Lactee să trec de genune turmele de vise pasc pe pajiștea nopții aspir cu nesaț stelară minune schimbând în lumină sinistre concepții. nu-i târziu să fiu val de lumină să luminez

minunea dintre ani o încrustez în strofă beau vinul bucuriei să ating un eztaz ies la lumină din noaptea limitrofă risipesc norii cu gânduri de topaz. vreau să mă scald în valuri de

se pogoare cerul Lumină pe pământ inima-i aprinsă ca o lumânare răspândesc în lume pace pe pământ sfinți mă sfătuiesc și-mi sunt alinare. ninsoarea iertării cade peste casă în straie noi

colinde pentru suflet cu Ștefan Hrușcă spiritul Crăciunului îl trăiesc din plin speranța flămândă din soare mușcă să curgă prin artere anotimpul lin. milioane de lumini strălucesc pe

aici printre gloanțe s-au născut speranțe treizeci de ani de lupte pentru democrație revoluția română are ciudate nuanțe totuși drumurile duc spre măreție. comemorăm cu onoare eroii

vreau precum un brad să cunosc nemurirea să bucur muntele cu freamătul meu prin rădăcini și trunchi să curgă iubirea izvorul să-mi cânte o doină mereu. ninsori să mă îmbrace în straie de

stele de poveste își ning strălucirea codrii se îmbracă în straie de argint îngeri la ferestre colindă iubirea minunile iernii se extind în cuvânt. în case primenite răsună

freamătul iernii în colind se transformă străbate ca râul văi lunci și vâlcele clipă-i un deliciu cu gust de shaormă vinul bucuriei iar umple ulcele. tradiția iernii e lege și normă străbate

mă rătăcesc prin amintirile cu noi când ne iubeam cu patos și intens mult aș vrea să pot da timpul înapoi să retrăiesc acele momente cu sens. între noi s-a instalat comod rutina mai spune-mi