FLOARE PETROV

des împrumut idei de la înțelepți umplând golul din mine cu splendoare plantând vise să ajungă ca stejarii drepți flămândă și de ploaie și de soare. fericirea e o oază în deșertul

lumina-i ca icoana la care mă închin crini albi și roz brodez pe trena ei cu credință mare mă separ de chin și inventez rugăciuni ca temei. purific iubirea pentru Iisus Hristos îmi limpezesc

poemele iubirii schimbă al vieții curs sursă de aleanuri de zi și de noapte și stele mirate țin un discurs cum se transformă emoții în fapte. poemele iubirii sunt ca merele coapte râvnite de

barca pe valuri trage la mal duce cu ea amintirile mele mare, sare, soare medicament termal și spuma mătăsoasă alunecând pe piele. trec de răscruce trec de punct vamal ascultând mirată

ultima destinație va fi între stele nouă vămi voi trece până acolo până atunci îngrop fantasme grele și gânduri negre ce-l rănesc pe Apollo. până atunci ca o flacără ard luminând întunericul

a mai răsărit un Luceafăr pe cer să lumineze nopți sihastre de poeți acolo nu sunt mărăcini și nici scaieți acolo strălucirile nu suferă nu pier. e nevoie de tine Luceafăr sfânt mai ninge-ți

generații pier generații se nasc viața e fragilă precum un vreasc se rupe atunci când nici nu te aștepți și nu știi dacă poți s-o mai îndrepți. viață descoperită cu mari întrebări cu zile

o adiere, un bob de rouă, un fior emoții naturale ce mă fac fericită și pot trata tristețea cu umor să nu mă simtă soarta istovită. pe orice drum mă însoțește-un dor ca umbră mea de umeri

trăiesc intens Duminica frumoasă am așezat pe masă trandafiri aștept cu nerăbdare musafiri să fie iarăși veselie-n casă. o zi de poveste nu am trăit de mult sunt fericită cu frumoșii

meșteșugăresc idei în laboratorul de cuvinte literelor solitare le inoculez culoare ecouri de lumină îmi răsună în minte și inima freamătă cu mare amploare. vocale și consoane se scurg din

oare nu e poezia una dintre minuni? are în buzunare un optimism sublim e un fel de lumină peste genuni cu versul tandru mereu mă anim. oameni de geniu a creat ușor poezia este frumoasă

învăț de la soare să luminez mereu învăț de la păsări curajul în zbor învăț să fiu demnă de bunul Dumnezeu plutind pe o rază cu nelipsitul dor. m-au nins culori de viață din curcubeu învățând

meticulos îmi rânduiesc confortul psihologic dar viața este plină de neprevăzut și timpul câteodată nu îmi pare logic deși în soarta mea mereu am crezut. mă scufund mereu în val de

nu pot opri timpul gonește ca nebunul și bătrânețea mi-a adus numai probleme în poezia sufletului am găsit aleanul în jurul meu sunt stoluri de poeme. zboară spre cer din tainică chemare luna

cerul revarsă miloasele ploi din Bărăgan să facă vestit Paradis este locul care împlinește nevoi și lanul promite recolta de vis. harnicele ploi hrănesc toți pomii bătrânii tei să zâmbească

sănătatea sufletului mi-o dă cuvântul cu el iubirea înflorește cu temei știu cuvintele divine au creat pământul universul cu stele sunt ale vieții chei. inima se deschide doar cu vorbe de

visez ultimul val să mă ducă în larg deasupra abisului vitregit de splendori mi-am agățat speranțele de un catarg înot printre delfinii plini de candori. navighez febrilă pe oceanul

am învățat să curm furtuna din mine să preschimb furia în liniște sublimă prețuind timpul, are puteri depline când florile iubirii sufletu-mi animă. pe-un ram de poezie mi-am făcut culcuș să

vreau să aduc liniștea cu versul meu e inspirat de stele de lumina divină pe fiecare literă zâmbește Dumnezeu sevă de aleanuri are în albumină. grădină de flori vreau să fac din cuvinte să

busuiocul răspândește în văzduh mireasmă sfințește apele și le dă gust ales lacrimi cerești se transformă-n agheasmă Boboteaza limpezește orice urmă de eres. azi se botează Iisus în apă

m-am lipit de vers ca timbrul de scrisoare el îmi arată lumea cu splendorile ei el îmi deschide calea către mărețul soare este lumina care deschide ochii mei. am poezia în sânge altfel nu pot

romantismul august mă umple de fală sunt expresia iubirii fără mască cuvântul lui e ferm piatră filozofală minciuna se destramă singură se demască. sunt rudă cu poeții nopților albastre mă

entuziasmul a pătruns în fluxul sanguin îmi preschimbă visele în fantezie învăț copilărește dansul pinguin pofta de aventură nu este târzie. lansez spre cer un vis ca pe-o rachetă steaua mea