FLOARE PETROV

slove de iubire pe raze am pecetluit și mi-am ascuns tristețea sub stâncă să nu mă știe munții că m-am jeluit copil al cerului speranțe mai am încă. aripi de hârtie versului i-am dat să zboare

strâng roua tuberozelor într-un clondir petale diafane îmbracă gândul meu seve de liniște extrag din nadir cântând apropierea de Dumnezeu. vântul întâmplărilor mă duce departe am aripi vrăjite

îmi recunosc păcatele sub sfânt patrafir din greșeli am învățat și am evoluat am prețuit cuvântul ca pe un safir din cerul poeziei o stea am luat. în grădina vieții precum un trandafir am

confesiune sufletul meu este imensă enciclopedie cu stele în palme și cântecul pe buze am transformat tristețea într-o parodie am scăldat în lumină gândurile confuze. am lângă mine oameni pe

strigăte de durere tremură în voce cuvintele-s înlănțuite de tăcere boala m-a atacat ca o fiară feroce zile sănătoase sufletul le cere. am cărat poveri cu coloana slabă crucea destinului

pe cărări de doruri sunt un biet trubadur un visător romantic, incurabil candriu timpul îmi face chipul cu fragil contur totuși în viață sunt ceea ce vreau să fiu. sunt floarea primăverii cu

beau rouă stelară din cupa cerului mă îmbăt cu lumină până devin lumină nutresc pentru credință tăria fierului și inima să-mi fie cu iubire plină. nutresc idei oculte și vise mărețe pun în

secunde nisipoase se scurg în clepsidră în colțul ochiului se zbate un talaz revine Olimpul cu legendara hidră îmi vinde iluzii îmi face în necaz. în umbrele tristeții curg lacrimi

cântă în mine dezlănțuit extazul mai toarnă-mi fericire în pahar să țin departe de mine necazul să simt că Dumnezeu mă umple cu har. stau de vorbă în tihnă cu poeții povestind câte-n lună și

mă afund în mine ca într-o pădure izvoare de doruri în vale se bifurcă la rădăcini de brazi cântă sevele pure spre trunchiuri de stele vesele se urcă. mă scufund în mine ca într-o fântână luna

ciorchini de gânduri am cules din vie emoții mustesc în curat butoi chiar dacă-i toamnă speranța învie aduce lumina vremurilor noi. fulgi de iubire se aștern în Carpați îmbracă în argint

apă, aer, alimente, viață fără stres în malaxorul zilei am tocat tristețea magice stele m-au scos din eres mă împac cu iarna și cu bătrânețea. câte bucurii mai sunt de cules din lumea mare

versul construiește podul dintre noi astfel putem trece peste triste volburi suntem vise adunate ca fluturii în roi reparăm cuvinte și cerul cu scorburi. în adâncul nostru suntem

mă simt frumoasa din pădurea adormită iele mă trezesc să mă cheme la dans pentru sănătatea inimii am dat și mită iar pentru nemurire am plătit în avans. pe-o pagină de univers pun sufletul

mirabile emoții un fluviu de adrenalină trece prin suflet ca vechiul Danubiu valuri de optimism în ritm de mandolină îmi frânge mâhnirea fără nici un dubiu. cu versul aproape timpul mi-e

am despre lume o viziune clară și binele și răul trăiesc împreună Dumnezeu e viață în structura celulară moartea-i o vacanță mirabilă pe lună. învăț să fiu mai bună precum sfinții să fac din

un condei vrăjit am câștigat la tombolă lăcrimează când atinge angelice lumini viața mea de atunci mirabilă parabolă o trec prin deșertul plin cu beduini. atinge-mi inima cu un cuvânt

nu-mi pasă de iarnă mă las dusă de val pe țărmul dragostei plin cu albatrosi mă pregătesc de-o viață pentru carnaval cu masca pictată de mândri chiparoși. nu-mi pasă dacă gerul emoții

crede în ține ca într-o minune sufletul tău rotește-l după soare să arzi în raze nebuloasă genune gândurile-ți fie perlele din mare. împarte iubire peste tot în lume în arbori și flori să

am fost cândva un cântec pe o daltă sculptam în orizont nimburi de cuvinte credeam admirativ în lumea cealaltă dincolo de vremuri și de morminte. trenul cu surprize a intrat în haltă un strop

chitarele suspină cântecul e în doliu s-a mai stins o voce în univers peste țărână s-a asternt lințoliu moartea își arată rânjetul pervers. un suflet romantic a plecat la stele să le cânte

cad din lună lacrimi pe pământ se topesc ghețarii de la Polul Nord vremea se complică eu mă frământ des îmi ascult suspinele din cord. pun multă pasiune pe cuvânt lucrând la fișierele din

precum o tuberoză suplă și mlădie e amintirea mea de asta vară când dansam în ritm de rapsodie și așteptăm în tihnă luceferi să răsară. un cer de stele sunt visele mele cu aripi de fluturi pe

gust poezia pădurii cu sare și piper la fântâna dorului se leagă o idilă cu multă magie, timpul e prosper perseverența-n dragoste este utilă. universul stelelor îmi este reper mă menține