FLOARE PETROV

împărțim speranțe împărțim și sfaturi învățând să ne iubim de la distanță dureri și suferințe vin din patru laturi ne vor întări pe toți în ultima instanță. împărțim istoria cinstindu-i pe

vântul fredonează cânt nemaiauzit ecoul se înalță sus pe un curcubeu culori diafane mereu m-au uimit pășind timid prin ploaie că un scarabeu. frământ coca luminii să pregătesc colacii să-i coc

uzine de arme încontinuu duduie ce minte infectă mai vrea un război? ce dezastre cumplite planeta o zguduie? cine poate ști ce se-ntâmplă cu noi? cine schimbă stejarii în pădure de

Hristos varsă peste noi lumina sublimată să ne ferească de tot ce este rău să aducă liniștea în lumea zbuciumată Doamne ce mult prețuiesc darul Tău. Bunule Dumnezeu iubire absolută ia în grijă

am încredere iubite în dragostea ta porți în ochi limpezimi de izvor gândul tău e o aripă de stea când mă săruți pun la tristețe zăvor. mă învălui cu șoapte de iubire dulci și-mi amintești că

pe ramul înflorit se odihnesc doi cuci ei nu știu de restricții și carantină îndeamnă la zboruri prin livada cu nuci veghează rugăciuni din zarea creștină. mă unesc senină cu aripi fericite să

cerul deschide fereastra precum o pleoapă stoluri de amintiri zboară prin Paradis oamenii de zăpadă se întorc în apă ai revenit din stele Primăvară de vis! fluturi de dorințe țâșnesc din

s-a petrecut azi noapte un miracol a înviat Hristos slava lui Dumnezeu s-a întâmplat ce e scris în oracol a înviat Hristos și în sufletul meu. a înviat Hristos călcând pe moarte să ofere lumii

pe ramul de la geam suspină cuci o stare de neliniște trăiesc și eu osândite garoafe se ofilesc pe cruci patimile florilor le voi plânge mereu. din sevele pământului răsar cu gingășie fac

sufletul lumii e brăzdat de frici cumplite dezastre împresoară pământul moartea pândește cu viruși complici doruri de libertate le răspândește vântul. ne zbatem în durere ca peștii pe

abisuri perfide gurile își cască să înghită suflete care s-au șubrezit cerul e mâhnit poartă și el mască viruși ucigași lumi au împânzit. vin vești amețitoare din cetatea Bască din coșmarul

beau și acest pahar cu amărăciune lumea mea e zguduită din rărunchi îl invoc pe Hristos cu o rugăciune punându-i la picioare lalele un mănunchi. doar el are puteri mântuitoare printr-o minune

zilele se scufundă în oceanul de durere un monstru invizibil duce lupte cu noi eu cred că-n rugăciune voi găsi putere să ies triumfătoare din perfid război. azi cuvintele trec prin ziduri de

vremuri tulburătoare, catastrofale dar primăvara n-are nici o vină vântul poartă suferințe-n rafale și parcă-i prea departe pronia divină. omenirea așteaptă zile triumfale zâmbete sublime pe

trandafirii roșii de iubire vorbesc adună roua nopții în petale îndrăgostiții în jurul lor roiesc împrăștie miresmele în cale. roșii trandafiri azi am primit e ziua mea și soarele-mi

refuz să-mi pun amarul într-o strofă prin tot ce fac contează romantismul se va sfârși curând această catastrofă și va răsări din ceață optimismul. livezi în floare ne dau energie munții ne

Luna mă răsfață dar uneori mă ceartă că risipesc lumina pe furia oarbă când gândurile negre prin lume mă poartă suferă cu lacrimi înnodate în barbă. Luna-i împodobită cu mărgele turcoaz toarnă

știu că vom face față acestei perioade știu că vom deveni mai înțelepți hai să ne bucurăm de a iubirii roade Hristos să ne știe ca pe niște adepți. ce dacă moartea își trimite iscoade ? suntem

e vremea când oamenii devin Lumină când îngerii și sfinții cântă pricesne când rugăciunile țâșnesc din albumină când vântul adoarme printre flori lesne. vrăbii vesele ciripesc la ferestre toți

spitalele-au ajuns câmpuri de război medicii se luptă pân' la epuizare în linia întâi precum niște eroi reanimează vieți cu nobilă crezare. eu stau de veghe între patru pereți și vreau cu

încet natura se trezește la viață eu am ca florile rouă pe frunte Maica Dumnezeie cu blândețe măreață îmi mângâie chipul cu tâmple cărunte. magnoliile-și ning podoaba pe alei băncile în parc

apreciez mai mult o plimbare pe-afară să admir tăcută cireșii înfloriți aș vrea s-aud în parc iscusită fanfară să mă strecor ușor printre îndrăgostiți. e primăvară își prezintă simfonia cu

primăverii îi compun subtilă serenadă vine cu vești bune culese din stele mă captivează cu a florilor nadă umple cu lumină sentimentele mele. marea mă invită la ea pe esplanadă în valuri

nimic nu-i mai frumos decât o zi cu soare când florile deschid zâmbete pentru noi când flori de liliac împrăștie splendoare pentru îndrăgostiții divizați la doi. nimic nu-i mai sublim decât