FLOARE PETROV

e sculptată în cuvinte vocea ta blândă fierbinte ca o zi de primăvară e freamătul de chitară se revarsă-n serenade frenezia mea cuminte s-a unit cu curcubeul și speranța solitară. glasul

tristă-i țara mea iubită curmă-i Doamne suferința iar de doruri e răzbită urlă-n codri neputința. românii în lumea-ntreagă parcă-s rupți de rădăcini și-au lăsat vatra cea dragă cuprinsă de

s-au întors cocorii la cuiburi iubite ninși de doruri pe aripi măiastre cântece se extind pe câmpii înflorite cerul îi acoperă cu iubiri albastre. e primăvară în vis și în dor zâmbetele

nu știu iubite să trăiesc fără tine mă seduci mereu numai cu o privire ai în palme alinturi senine când mă săruți mă încarci cu iubire. ai pe buze dulceață de rodii îmbracă-mă cu tine tandru

lansez spre cer un vis ca pe-o rachetă pe un colț de noapte mă simt stăpână freamătul meu l-am strâns într-o plachetă nu am descris agonia și bezna păgână. raidul printre stele va strânge

au înflorit cireșii prunii și merii cât de magic este chipul primăverii cântece în codru cântece în luncă frenezia zilei frumoasă-i și adâncă. iubirea-i parfumată cu flori de magnolii se reduc

cerul îmi trimite semne abstracte să mă metamorfozez o nereidă cu îngerii și sfinții să creez contacte cu o credință constantă solidă. duc la bun sfârșit harice contracte mă simt un fluture

întunericul pălește soarele și-a deschis ochii primăvara a venit mai devreme mai duioasă iepurii ies ca să zburde din cojocul babei dochii veverițele dansează etalând coada stufoasă. vântul

luna mușcă din genune, stele sfâșie tăcerea întunericul se frânge printre norii singuratici doar iubirea se extinde înlesnind razei căderea peste toți îndrăgostiții emotivi și enigmatici. dorul

urșii dau iama la stână să ucidă oile cu pădurea defrișată au crescut nevoile lupii stau și ei la pândă flămânzi și furioși glia trece prin osândă cu vulcanii noroioși. națiunea se afundă în

la mulți ani minunată femeie primește-n dar buchet de orhideie aduci primăvară pe aripi de cânt îi faci iubirii un nou legământ. au înflorit magnolii pentru tine zilele tale au luciri

hai iubite invită-mă la mare unde iubirea în valuri se sparge mângâiați de lumină și soare să îmbrăcăm costume de alge. vraja mării ne cheamă la ea ca pe doi miri să ne cunune o să găsim la

semințe de gânduri presar în câmpii cu rugăciunile înconjor pământul nu sunt bagatele nu sunt utopii știu ce minuni poate face cuvântul. visele mele ajung pînă la stele se umplu de lumina

brodez cuvinte cu mare migală îmi conturez destinul cu versuri freamătul meu în lumina regală presară-n lume noi înțelesuri. la cenaclu cu stele în haine de gală povestesc de armonia dintre

mă scufund în mine ca să mă descopăr sunt plină de vise de doruri de iubiri cu voal de lumină goliciunea-mi acopăr inițiez cu demiurgul reale convorbiri. descopăr în mine extaz și agonie am

e noapte și frământ aluatul de pâine încerc să mă gândesc la ziua de mâine toate zilele cu lumini se conjugă păcat că zeii destine subjugă. păcat că dragostea produce durere păcat că miracolul

pentru un dram de bucurie zeilor plătesc tribut sufletul este vânat de nebunul Lucifer pentru unii fericirea se câștigă la barbut poezia mi-e norocul și din toate o prefer. of inimioară, cum

raiul îmi oferă tot ce am nevoie să-mi înalț sufletul ca pe un templu lumea să o cuprind așa de bună voie fermecate imagini cu drag le contemplu. bunul Dumnezeu mă ia în grijă Lui să nu știu

prieten drag ne cunoaștem de-o viață de ani și ani lângă tine mă știu mi-ai dat mereu un zâmbet o povață m-ai învățat fericită să fiu. noaptea mă învăluie cu voalul de stele în brațele lunii

iubite tu ești steaua care mă aprinde lumina care scoate bezna din ochii mei ești universul care cu forță mă cuprinde căci sunt aleasa ta dintre femei. e în sufletul tău a fericirii

șoapte de iubire îmi pătrund în ureche cerul mă ninge cu petale de lumină noi am fost sortiți să fim o pereche fericirea noastră e polen din stamină. ești curcubeul vesel după ploaia din

în slovă se sfârșește freamătul năvalnic am nevoie de lumină ca să mai creez în fața zeilor sunt un biet nevolnic bucurii doruri suspine gestionez. un munte de iubire nobil falnic cheamă la

fac slalom printre cercuri de foc gânduri aleargă prin lume ca vântul invoc de la soare puțin noroc să ridic pe raze glasul și cuvântul. fac acrobație pe sârmă ghimpată iubirea de lume e

razele-mi mângâie chipul abătut mai vreau încă o viață alături de tine în fiece secundă mi-e dor să te sărut împarte cu mine zilele senine. amintirile noastre sunt rare diamante știu m-ai