FLOARE PETROV

conștiința se răsfață printre raze amicale precum sufletul nostalgic printre amintiri voluptatea de emoții cu acorduri muzicale e trecută în agenda cu frumoase povestiri. doruri vise amintiri

plâng îngerii și aștrii sfinții și Dumnezeu s-au inundat hotarele străbune crește sărăcia și este foarte greu să mai țin socoteala zilelor bune. grindina nebună a făcut ravagii roadele pomilor

lumea aceasta are fețe ascunse o mască râde o mască plânge aș vrea să descopăr minuni nepătrunse să pot crede că moartea o voi învinge. leagăn al uitărilor e natura sublimă în mine s-au trezit

eu m-am născut într-un sătuc de deal unde am învățat primele rugăciuni unde am învățat să nu rostesc minciuni și să iubesc frumosul sfânt Ardeal. îmi amintesc copilăria mea din bojdeucă de

iubirea e resort al existenței mele umple întunecimile cu străluciri de stele vibrații sonore trezesc viori în mine ardori muzicale cu dansul să se-mbine. dulce melancolie pe unde mă

oare nu sunt bucuriile dureri transfigurate? în chip de câmpie învelită cu maci oare nu sunt suspinele doruri însingurate? fericiri fecunde cu cuiburi în copaci. armonii de gânduri dansuri în

romantică în roz melancolică în verde lansez spre înălțimi gânduri violete invadată de iubirea care nu se pierde actualizez speranțe cu lumini în plete. muzica mă transpune în blândă

lumea este plină de trădări și invidii furtuni nebune răscolesc raiul meu dar azi mă bucur de fiesta cu midii îmbrăcată-n lumină ca în compleu. vremea vine vremea trece și prin mine mă știe

se scurg din cer vise desferecate cu nimb de lumină din stele croit mintea se umple cu gânduri fermecate ca un răspuns karmic la tot ce-am iubit. mă întreb retoric dacă mai există pentru

fermecate gânduri transcend într-o romanță imită ciocârlia cu cântecul ei mândru pâini de lumină cu dulceagă substanță savurez și noaptea cu un pahar de cidru. în sanctuarul versului rânduiesc

plânge iarba cu lacrimi de rouă strivită de bocanci plini de noroi este cod galben până la ora două cad și peste crini năvalnice ploi. dar printre nori răsare vesel soare se colorează raiul cu

fulgere brăzdează cerul cade grindina nebună se înfricoșează tare sufletul, inima, eul norii negri asaltează mândra razelor cunună însă știu că după ploaie va răsare curcubeul. păcat de livada

s-au strâns pe cer norii gravi de furtună și stelelor nu li se vede strălucirea copacii tremură sub spaima nebună s-a abătut și peste ei nenorocirea. ramuri între ele se lovesc cu

am evadat de mult din temnița tăcerii între triluri de mierle în codru faimos vara e anotimpul cel mai inimos mă răsfață cu roade în ritmul plăcerii. compun o serenadă în si bemol iubirii mele

mă conectez cu universul zi de zi mereu mă-ncarc cu bucuria de-a trăi pe aripi de lumină propulsez poezii și știu că niciodată nu mă vor înrăi. noaptea primesc răsfățul de la lună sub trena ei

sunt poetul nopților albastre lumină pe pâine consum la cină gândurile mele sunt scânteieri de astre și nimănui în lume nu-i caut pricină. împart cu lumea tot ce am mai bun optimism și iubire

e vară îmi zâmbește o albă gladiolă armonia grădinii se mai păstrează încă dar păcat că lumea este prea frivolă păcat că sărăcia-i o durere adâncă. plutesc în derivă precum o iolă pe marea

e miezul nopții luna mă ține trează mă captivează cu magnetismul ei am sentimentul că stau cu ea de pază în turnul romantismului încadrat cu tei. visul meu ideal pelerin printre stele aștept

gândurile mele cu raze-s îmbinate se transformă-n slove pe rețele sociale aș vrea să unească familii dezbinate să înmulțesc în lume iubiri speciale. mirările mele spre lumini mă conduc cum

e o lume nebună cu copii abuzați asta este știrea de ultima oră s-au înmulțit haotic oameni demonizați suspină în cer fragila auroră. mările sunt pline de gunoaie și peturi pădurile tremură

vibrează iubirea în fiecare glandă romantismul meu e semeț ca un munte mă îmbăiez în roua câmpului de lavandă raze solare mă mângâie pe frunte. copil al cerului mă simt acum izvoare de lumina

îngrop furia la marginea clipei nu vreau vreo ființă să o lezez soarele suprimă meteahna risipei de lumină de iubire și de crez. demiurgul suprem îmi face servicii roadele gândirii le coace

soarele se ivește peste un curcubeu culori încântătoare le răspândește vântul se curăță noroiul urcat pe bombeu ploaia-i spală planetei vesmântul. e lumină în cer e pace pe pământ greierii își

ca pe diamante îmi număr anii la școala vieții m-am iluminat când clopotele au vestit litanii m-am oprit și eu din suspinat. timpul experimentează în sufletul meu ca într-un laborator de