FLOARE PETROV

refuz să-mi pun amarul într-o strofă prin tot ce fac contează romantismul se va sfârși curând această catastrofă și va răsări din ceață optimismul. livezi în floare ne dau energie munții ne

Luna mă răsfață dar uneori mă ceartă că risipesc lumina pe furia oarbă când gândurile negre prin lume mă poartă suferă cu lacrimi înnodate în barbă. Luna-i împodobită cu mărgele turcoaz toarnă

știu că vom face față acestei perioade știu că vom deveni mai înțelepți hai să ne bucurăm de a iubirii roade Hristos să ne știe ca pe niște adepți. ce dacă moartea își trimite iscoade ? suntem

e vremea când oamenii devin Lumină când îngerii și sfinții cântă pricesne când rugăciunile țâșnesc din albumină când vântul adoarme printre flori lesne. vrăbii vesele ciripesc la ferestre toți

spitalele-au ajuns câmpuri de război medicii se luptă pân' la epuizare în linia întâi precum niște eroi reanimează vieți cu nobilă crezare. eu stau de veghe între patru pereți și vreau cu

încet natura se trezește la viață eu am ca florile rouă pe frunte Maica Dumnezeie cu blândețe măreață îmi mângâie chipul cu tâmple cărunte. magnoliile-și ning podoaba pe alei băncile în parc

apreciez mai mult o plimbare pe-afară să admir tăcută cireșii înfloriți aș vrea s-aud în parc iscusită fanfară să mă strecor ușor printre îndrăgostiți. e primăvară își prezintă simfonia cu

primăverii îi compun subtilă serenadă vine cu vești bune culese din stele mă captivează cu a florilor nadă umple cu lumină sentimentele mele. marea mă invită la ea pe esplanadă în valuri

nimic nu-i mai frumos decât o zi cu soare când florile deschid zâmbete pentru noi când flori de liliac împrăștie splendoare pentru îndrăgostiții divizați la doi. nimic nu-i mai sublim decât

codrul îmbracă o nouă armură fluturi veseli zburdă printre zambile poiana se umple cu mireasmă de mură în izvoare limpezi se scaldă Sibile. lacul cu nuferi o poveste murmură lebede dansează

ramul înmugurit îmi bate-n geam cu tril îl deschid să între bucuria în casă e mult așteptata serenadă de April dusă pe umeri de lumina duioasă. zâmbesc timid florile de cireși liliacul violet

omenirea suferă cu gravă maladie umple cimitire moartea rapace mare încercare mare tragedie e războiul mut pe timp de pace. doar dragostea de neam ne ține uniți și primăvara ne întâmpină cu

e suferință și jale și moarte în jur eu neputincioasă nu pot să fac nimic decât să mă rog pe Hristos să-l conjur să distrugă grabnic virusul inamic. totul s-a bulversat și timpul e amar parcă

răsună strada de muzică folk e cântată glia e cântat poporul mi-e dor de cenaclu și de un 'tolk' mi-e dor de o horă cu tricolorul. hai vino bucurie să-ți compun o odă prin țară să curgă viața

lumina lăcrimează la mine în privire peste poporul meu s-a abătut urgia îl conjur pe Dumnezeu iar la milostivire să aplice iarăși în oameni magia. oare ce păcate am comis până ieri? azi

fă Doamne din lume un rai absolut cerul ne acoperă cu boltă albastră florile strâng rouă în potire de lut Lumina Învierii bate la fereastră. timpul se așterne pe al vieții făgaș laolaltă cu

deasupra noastră se cască un vid vrea să ne răpească dreptul la viață trăim în purgatoriu atinși de covid hai vino Doamne cu blândețea măreață. hai iartă Doamne păcatele grele izolați în case

pe-o scară de mătase doruri se urcă cuvintele se fac un cer cu stele voi ignora beznele care îmi dau de furcă lunii de veghe îi pun la picioare zorele. ascund păcatele ce mă încurcă să fiu

suntem niște fluturi atrași de felinare din iubiri și lumină facem risipă așteptăm blândețe măreață și alinare nutrim mângâiere în fiecare clipă. zburdăm printre cireșii înfloriți cu vesele

acum doar rugăciunile ne mai încarcă ele preced salvarea de la Dumnezeu suntem împreună în aceiași barcă vâslim într-o direcție mereu, mereu. valuri mari și tulburi se abat peste noi dar vom

suntem în genunchi în fața suferinței invocându-l pe Hristos mântuitorul El este salvarea și calea biruinței în lumina îndurării ne aduce viitorul. ne luptăm cu dușmanul incolor inodor purtăm

încerc să țin departe sărutul morții să nu mă las rănită de bacterii ucigașe îmi drămuiesc fericirea în porții cugetând la îngerii cu zboruri gingașe. dau muzica tare să audă și norii care

unul lângă altul precum frații luptăm cu probleme de orice fel suntem neînvinși ca și Carpații solidaritatea ne cheamă la apel. trecem prin drame mai mult ca niciodată sufletele simt nevoia de

cu tot ce am eu mi-am făcut un rai și sufletul mi l-am umplut cu vrajă iubesc destinul meu născut în Mai extind speranțe pe o largă plajă. cu romantism dinamic mă mândresc și pasiuni le-am