FLOARE PETROV

aș vrea versul meu să fie capabil să aline suferințe de sărmani să dea fericire la modul palpabil să adune în hore ani după ani. trăim fiecare un timp lamentabil sub cerul parcă prea străin de

îmbrățișez prietenii de la distanță acum și gândurile poartă mască păcat că timpul are gust de iască și ține în genunchi orice speranță. viață e construită din bine și rău dar eu mă bucur și

viața-i un spectacol și mă minunez că am și eu un rol pe scena ei fac figurație impusă de condei luminile din gânduri le ordonez. adesea viața este o scenă de coridă și eu ca un taur lupt cu

iubirea crește ca grâul în brazdă roadele ei sunt împărțite-n lume o primesc în suflet ca o bună gazdă nutrind cu veselia să ating o culme. fără iubire nu știu să trăiesc este darnică viața cu

au învins speranțele cumplitul virus căci Dumnezeu a fost mereu cu noi suave curcubeie s-au născut din ploi și am extras învățăminte din papirus. am avut cu mine credință mereu și am dovedit

m-am învățat cu necazul la ușă cu virușii pătrunși pe sub piele mă agăț de viață ca o căpușă prinsă în hora nopților cu iele. ce dacă sunt încordată ca arcul? tratez problemele lecții de

pe scara vieții urc și tot urc să cuprind infinitul albastru problemele karmei să le descurc un cuib cald să îmi fac pe un astru. grija zilei o ascund sub o rază culeg dintre stele vise

lunile de coșmar s-au sfârșit cu bine am să mă preocup de țelurile mele visele toate cu sori să se combine la izvorul credinței să umplu ulcele. de gândurile negre am să mă dezbar am acum

am acum curajul coșmarul să-l spintec să evadez din tristețe în cântec pe clape de pian să plutesc diafan să uit din trecut ce a fost profan. iubirea-mi dă putere să trec orice obstacol să

zâmbesc în vază roșii trandafiri aștept cu nerăbdare musafiri să îi întâmpin cu vorbe de duh gândurile negre să dispară-n văzduh. să curgă veselia în cupe de vin să prețuim viața ca pe-un dar

unde este credință este și Dumnezeu și nu este problemă fără rezolvare cerul ne consideră pe fiecare zeu și orice durere are și salvare. avem fiecare îngeri veghetori care nu ne lasă să cădem

înalț o rugăciune cerului adresată în voia sorții să nu fiu lăsată pe drumuri de lumină să am satisfacții față de stele să simt doar atracții. vreau să fiu mai bună în fiecare zi să nu lezez

visul mă poartă prin Universul sacru cu aripi de lumină zboară printre stele steaua mea m-ajută să mă consacru cu poezia răspândită printre castele. mă rog la Univers cu spirit teafăr știu că

savurez cafeaua în salonul cuvântului rotocoale de fum scot pe fereastră gânduri negre las în seama vântului să le împrăștie în zarea albastră. sunt la cenaclu cu poeți de seamă sufletul meu

mi-a fost dor de zgomotul din stradă și să văd oameni cu zâmbete pe chip pot acum să-i fac timpului serenadă la însingurare să-i găsesc tertip. mi-a fost dor de-o plimbare în parc să admir pe

e vremea să ieșim din izolare parcuri s-au deschis și vechi muzee trecutul pandemic va fi o epopee din raze se prelinge câte o consolare. sunt fericită am scăpat și de covid și primăvara este

Luna-n cuibul ei albastru cerne fluturi de lumină eu aștept ca un sihastru bucuria să revină. am să ies din izolare și am să zbor printre stele dorul a ieșit din dezolare pictează pe zid

amintiri mă poartă prin lumea întreagă unde am răspândit gânduri de fericire o dragoste curată de planetă mă leagă sub boltă stelară capătă strălucire. mi-e dor să mai trăiesc un ceai

condeiul mă cheamă la masa de scris emoții romantice mai am de transmis amintiri uitate în minte mi revin îmi înec amarul într-o cupă de vin. gânduri lucide le înșir pe filă este prietenoasă

nimic rău nu se mai poate întâmpla am trecut de vremea marilor încercări cu soarele și luna mă voi cupla să cuceresc cu gândul albastre zări. am trecut prin agonie să ajung la extaz lumini

zilnic mă conectez cu Universul lumea solară e plină de virtuți am și regrete cu anii pierduți când nu am experimentat și versul. am plantat gânduri în zări nebănuite multe vise am dus la bun

e noapte târziu și somnul nu vine la cumpăna visului mult prea hoinar prin gări neștiute cu trenuri străine de unde un vis îl aștept ca pe-un dar. am rămas undeva pe o linie moartă dar am

gânduri mă copleșesc e noapte târziu și visul nu vine e încă hoinar și cântecul e parcă înecat în calvar și steaua mea suspină pe cerul străveziu. e foarte târziu și visul nu vine dar scriu

credință e puternică transpusă în odă împlinește vise, doruri și speranțe în biserică în templu în pagodă adună oamenii cu diverse prestanțe. suntem în viață să împlinim karme să evoluăm la