FLOARE PETROV

timpul îmi picură amăgiri perimate bucuria se află la răscruce de vânturi amintiri și doruri zac sfărâmate și vise am pierdut la răsărituri. mă cuprinde tristețea neagră și sumbră pericolul

să mă unesc cu versul e un privilegiu mă poartă prin lumea cu vaste culturi cuvântul mă formează nu fac sacrilegiu când îi captez lumina pentru tipărituri. trăiesc cu versul clipe

e multă veselie la mine în grădină lumini dansează cu roiuri de fluturi ei nu știu de restricții și de carantină alintă florile cu tandre săruturi. simt euforia simt fericirile pure din cupe

cerul meu este uriaș candelabru lumini euforice se aprind pe rând topesc în raze coșmarul macabru stele-mi purifică și ultimul gând. sunt în aula nopții lumina mă domină învăț cu ardoare ce e

iubirea vibrează în extazul simfonic izvor nesecat ce-mi inundă destinul infinit magic voluptos și statornic captează lumina pură și seninul. mă detașez de teamă și de suspin iubirea mea e un

privesc în minte ca în caleidoscop doruri vise amintiri sunt amestecate dar cerul îmi trimite vești prin horoscop să simt că viața are momente fermecate. imagini colorate prin ochi se

iubesc viața muzica și dansul sunt târg de vechituri cu amfore de lut am strâns în ele gânduri versuri plânsul pe toate le voi duce în absolut. îmi accept soarta cu blândețe măreață căci am

mă îmbăt cu roua caldei dimineți crinii îmi oferă miresme de iubire prepară elixirul minunatei vieți îmi umple sufletul dintr-o sorbire. mirajul lor polenul din stamine trezește extazul să

la pacifismul planetar ader am asigurate porțiile de viață am bucurii de ghiață la frigider și îngeri de lumină mă răsfață. am stele în palme și linii solare am luat și lecții de

sunt precum focul țâșnit din cărbune să propag lumină în fiecare clipă nu mă las pradă morții nebune flăcări de dorință tristețea disipă. ard ca o rază pe fruntea solară potolindu-mi setea la

îmi propulsez privirea printre stele acolo nu sunt griji și nici migrene acolo am găsit iubirile mirene emoții de argint alunecă sub piele. știu că viața mea este unică mi-a dat șansa să

nu am să dau nici un pas înapoi chiar dacă târăsc după mine trecutul gândurile sporesc ca lanul de trifoi și inima își află în iubire scutul. eu nu strivesc cuvinte în picioare le las în urmă

extazul e răscumpărarea unui eșec despletind lumina nobilă candidă ore lungi de meditație petrec conștiința mea devine solidă. urmăresc elanul fericirii fecunde suprimă chinurile din această

noaptea sunt la versuri paznic strâng emoții în sinapse și mă pregătesc de praznic cu credința între coapse. păstoresc cirezi de vise sub lumina lunii blândă cern poveștile nescrise precum

am făcut din poezie o virtute mă închin la cuvânt ca la icoană toate fanteziile sunt pe muchii bătute dar bucuriile trec prin mine în goană. mă consolez cu o beție de cuvinte când ochii minții

ascult vrăjită simfonia stelară am pe o stea un cuib panasonic strâng în palme lumina singulară și mă îmbăt ca zeii cu elixirul tonic. sunt mereu plecată cu capul între stele acolo-mi

bagajul de emoții îl am la îndemână și toate mirările sunt sub pălărie merg la petrecerea de-o săptămână să adun în suflet pură euforie. e liber la distracție și la piscină și dorul mă poartă

elogiu luminii lumina îmi pictează fericirea pe față ca un pictor tainic un portret metafizic e chipul îngerului cu blândețe măreață am să îl păstrez în anturajul fizic. azi îi compun

înconjor lumea cu iubirea elastică se întinde cât să cuprindă universul ca o cale lactee mirabilă gnostică în ea se luminează mintea versul. mistică iubire care dilată timpul ca o profeție cu

fericirea sublimată lacrimi îmi usucă e un revers al focului din soare alung coșmarul, iluzia năucă am un dor de ducă până la mare. în flux nemărginit precum o maree să cuprind țărmul cu

e complicat e foarte greu să înțeleg de ce permite Dumnezeu rele în lume dar mie mi-a dat șansa să aleg să fiu romantică să-mi fac un nume. întrebări și mistere vreau să dezleg să știu de ce

zburdă voioși copii aproape de parc ce dacă-i închis ei inventează jocuri sar zâmbete de îngeri ca un arc cu bucurii de vară își fac stocuri. freamătă asfaltul dintre blocuri călcat de

m-a invadat dorința de săruturi tandre să scap de senzațiile contradictorii de încordările dintre oarbe clepsidre alerg printre ritmuri după victorii. timpul curge în mine ca un izvor aș vrea

știu, oamenii sunt diamante defecte se șlefuiesc până în ultima clipă caută în viață iubirile selecte din bucurii și tristeți fac risipă. pătrund în lumea viselor plină de taine în visul meu