FLOARE PETROV

ascunde-mă iubite între gânduri secrete unde nu-s pericole și nici capcane iubește-mă mult cu gesturi concrete și nu mă certa când fac șicane. strânge-mă puternic în brațele tale să mai simt o

mă scufund în mine până în adânc să-i caut sufletului varianta mai bună mai puternic însă inocent ca un prunc să stăpânesc moștenirea străbună. găsesc în mine splendori din tinerețe când nu

ferește-mă Doamne de perversul virus să trăiesc fericită poate încă un veac să zbor spre stele precum Icarus la polară tulburare să-i aflu leac. mă-ncolăcesc pe viață ca o anacondă o strâng cu

romantică în roșu melancolică în negru ma-m așezat la șezătoarea virtuală brodez cu stele visul meu integru luna mă inspiră cu aura senzuală. gravez imagini pe stânca albastră o lucidă

mi-am cultivat câmpurile cu poezie cuvintele se coc ca lanul de secară am adunat în mine atâta frenezie că las în urma lumea de ocară. cultiv și iubire vremea nu-i târzie o urc pe cer pe

universul meu poetic e prolix pe scara ideilor urc și cobor închiriez o stea cu termen fix să-i captez lumina tandru și ușor. norocul meu - credința de onix cu ea azi pun la tristețe

fără iubire nu aș avea nimic n-ar mai conta nici gloria nici banii iubind lumea timpul îmi dedic mândre mărgăritare îmi par anii. iubirea pătimașă mă ridică la stele îmi cresc aripi diafane

e noapte înstelată și greieri cu chitare cântă și dansează printre tuberoze nu e nici plictiseală și nici întristare fericiri diamantine le primesc în doze. ador nopțile la cenaclu cu

în ochii mei s-au prelins dimineți și anii mi s-au încrustat pe chip în ochii mei corăbieri cu tristeți au lăcrimat și-am învățat să tip. în ochii mei s-a strecurat și cerul un azur cu stele

degete de lumină plutesc pe corzi de liră astăzi inima învață un cântec nou sufletul completează pagina de satiră entuziasmul verde curge din stilou. e multă voluptate în pasiunea

în inima mea iubirea mai cântă ca marea cu valuri ce aleargă spre mal dar mai și plânge în limba cea sfântă și compune slove cu fiorul carnal. inima mai crede în lucruri de valoare melodii de

am credința sfântă țesută pe năframă cu străluciri de stele și de argint frumoasă moștenire de la scumpa Mamă Doamne ce dor îmi este de al ei alint. am și optimism de la scumpul Tată el mi-a

mă spovedesc sub solar patrafir mă mângâie cu milă lumina divină îmi cresc aripi diafane de zefir soarele îmi arde apăsătoarea vină. beau rouă din potir de trandafir la poarta raiului am prins

îmi dezinfectez gândurile cu alcool calc amărăciunea în picioare de vers respect ordonanțele nu mă răscol mă țin departe de virusul pervers. cu mâinile curate modelez cuvinte stropi de

am flori și fluturi pictați pe cearceaf ador cu natura să mă contopesc azi îmi curăț amintirile de praf îmi beau cafeaua literară și zâmbesc. dau muzica tare să trăiesc un extaz sunt doar

mă trezesc în zori cu cântecul de mierlă răspândește în lume muzica ei sacră departe de torturile din gherlă unde vântul spulberă neliniștea acră. nu-i pasăre să cânte mai frumos îmi atinge

o clipă de sinceritate cu contur sonor viziune inspirată emoții în ascensiune azi îi dau soarelui solemn onor lumină și căldură în comuniune. dinamismul credinței curge din Soare dezrobește

dansez cu dorul până noaptea târziu mă învârtește mă răsucește mă amețește calc sub picioare suspinul străveziu când este veselie tristețea pălește. visul meu hoinar întârzie să vină pe cărări

sunt milionară în amintiri și vise le răspândesc în lume pe rețele sociale existența mea emite fericiri admise viori în mine cântă rapsodii speciale. gânduri de alean picură din condei aud în

am strâns dorurile în albastră salbă produc și extazuri produc și tristețe mă copleșesc și îmi fac noaptea albă îmi readuc în minte gânduri din tinerețe. e noapte calmă în lumea de vibrații

povara bătrâneții o duc pe umeri inima obosește trăind în zbucium o lume nebună îmi revarsă temeri pe valea speranței plânge un bucium. bucuria mea este mândra poezie mă ascund în slovă când

iubesc în mers în somn în întristare iubesc cu plenitudine tot ce-i sublim iubirea-mi inundă ființă ca o mare este muzica inimii cu care mă anim. îmi cresc aripi de înger iubind cascadă de

eu cred în iubirea fără de sfârșit în care infinitul se scurge duios cred în univers cu suflet spășit vibrează în versul lin melodios. noaptea mă frământ cu visul răvășit care mă îndeamnă la

vorbesc cu mine ca și cu un sfetnic nu știu câtă vreme mai am de trăit mi-am petrecut viața pe tărâmul veșnic nimic pe lumea asta nu m-a înrăit. răspândesc în zare poezia cuminte nu uit să-i