FLOARE PETROV

șoapte de iubire îmi pătrund în ureche cerul mă ninge cu petale de lumină noi am fost sortiți să fim o pereche fericirea noastră e polen din stamină. ești curcubeul vesel după ploaia din

în slovă se sfârșește freamătul năvalnic am nevoie de lumină ca să mai creez în fața zeilor sunt un biet nevolnic bucurii doruri suspine gestionez. un munte de iubire nobil falnic cheamă la

fac slalom printre cercuri de foc gânduri aleargă prin lume ca vântul invoc de la soare puțin noroc să ridic pe raze glasul și cuvântul. fac acrobație pe sârmă ghimpată iubirea de lume e

razele-mi mângâie chipul abătut mai vreau încă o viață alături de tine în fiece secundă mi-e dor să te sărut împarte cu mine zilele senine. amintirile noastre sunt rare diamante știu m-ai

sufletul universului e atât de frumos pătrund în el ca în a doua casă stele mă mângâie tandru grațios să rătăcesc prin bezne nu mă lasă. universul este o operă sfântă divinitatea mi-a dat

au răsărit minunile în lunci și poiene lumini se-nmiresmează cu narcise iubirile se primenesc în vene prind viață fericirile promise. e luna mărțișoarelor prinse în piept în case florile

suspină chitare în furtună rece zeul frigului cu votcă petrece grindina lovește arborii golași se accentuează tremurul din pași. arborii trăzniți cad ca niște spice timpul n-are forță ca să îi

îmi revin în minte versuri de Luceafăr se trezesc în mine fine sentimente sunt om fericit cu spiritul teafăr adun într-o salbă astfel de momente. mă simt în putere chiar dacă mai sufăr lupt

închid pleoapele văd lumina din ochiul frunții ascult cum îmi vorbesc marea și munții pădurile foșnesc de doruri ca și mine valuri de emoții nu vreau să se termine. cu al treilea ochi văd

prețuiesc viața ca pe un dar suprem mulțumesc lui Dumnezeu pentru zestrea cerească m-a transformat în romantic boem răspândesc emoții în sfera lumească. versuri se scurg rând pe rând în

am ca tot omul calități și defecte dar mă construiesc să fiu milostivă ca să împlinesc vise și proiecte mă mențin pe val cu mintea activă. trec prin dureri și tăioase suspine dar doruri mă

e binecuvântare trezirea în zori când concertul de mierle îmi desfată auzul când soarele răsare vesel printre nori și triumful luminii nu își pierde uzul. când roua diafană se scurge pe

traversez luna iubirii mă îndrept spre Dragobete a venit iar primăvara cu alaiul ei de flori fiori dulci mă asaltează ar putea să mă îmbete arome de ciocolată atrag razele din zori. arunc

viața mă testează ca pe un cobai însă din experiențe învăț să rezist și moartea-mi dă târcoale dar nu-i bai voi genera speranțe cât am să exist. mă străduiesc să am zâmbete pe chip să-mi

trăirile mele puternice, concrete mă fac să radiez, să jubilez la întrebări am răspunsuri discrete și fiecare gând cu grijă-l controlez. izvorul de emoții ca gheizerul țâșnește filozofia zilei

îmi amintesc cu drag, era vară și marea dansa cu fervoare la mal noi îndrăgostiți trăiam iubirea rară strângeam în suflet amintiri de opal. îmi amintesc era frumoasă seară luna ne trimitea

știu, iubirea este a opta minune trăiește în palate în vile în scorburi plutește ca arca peste neagră genune pe valuri de spumă și volburi. știu că iubirea este ancestral panaceu vindecă în

am nevoie de lumină ca de aer ea mă îndeamnă mereu să fac bine torc speranțe pe al vieții caer un soare cucernic răsare în mine. umplu zările cu viziuni creștine vreau să îi fur morții încă un

trăiesc muzica stelelor și farmecul nopții văd lunci împodobite cu corole de flori primăvara sufletului produce mari emoții mă umple de iubirea minunaților sori. lumini îngerești mă mângâie pe

mă îmbăiez în lumina iubirii ca pruncul în aer în apă în pământ găsesc iubire întunericul nopții e străpuns de crepuscul la candoarea lunii arunc o privire. și steaua îmi zâmbește cu

fluturii albi din ninsoare se topesc la mine-n palmă anii se grăbesc să zboare eu rămân în toate calmă. cântecele trec prin ziduri mă îndeamnă să dansez stele împletesc cu gânduri minuni în

iubirea e minune pentru vremea săracă este forța care face durerile să tacă iubirea e miracolul ce întregește timpul și face să se umple de recolte câmpul. iubirea e răsfăț din sacră bogăție e

mi-am lăsat trecutul în fotografii în grămezi de slove cu litere de aur viața-i pe sfârșite ce va fi va fi îmi petrec timpul ca un trudnic faur. voi păstra inocența unui înger boem e presărat

îmi este plină viața cu amintiri de smarald cu nopți sub clar de lună grijulie duioasă mi-a îmbrăcat suflet cu al luminii fald și m-a învățat cum să fiu radioasă. și inima cântă făptura ei