FLOARE PETROV

mă scoală din coșmar un vesel ciripit blânde lumini mi se-așează pe pleoape pe rând întunecimile s-au risipit viața îmi pregătește sublime etape. se apropie toamna nu am de ce mă teme zilele e

vise doruri mirări în lume împrăștii zâmbete decolează din spatele măștii dar pericolul pândește la tot pasul nu aș vrea încă să îmi sune ceasul. nu vreau să mă trezesc din visul sublim cu

pe lacul de smarald o lebădă își întinde aripile somnoroase simte și ea că viața-i searbădă i-au furat bobocii minți ticăloase. șapte boboci grațioși inocenți care nici n-au învățat să

apăsată de griji tot trupul mă doare trăiesc cu teamă toamna cea din urmă arată-ți Doamne fața iertătoare să simt cum durerea în mine se curmă. Cronos m-a muncit ca pe o roabă dar eu am prins

păsări de lumină lenevesc pe ramuri ceasul pe masă se topește de căldură eu trag de viață prinsă în hamuri speranța este țintuită-n sudură. pe perete atârnă un tablou bizar natură moartă

trăiesc iubesc mă închin și mă rog la Mama Natură și la Dumnezeu dependentă-s de poeme ca de drog versul mă însoțește la bine și la greu. mai știu că uneori aș vrea să zbor să ajung în văzduh

e toamnă iar am să adun recolte din frumusețea ei de zână bună emoții galbene se ridică pe boltă mă rog la vânt să nu le răpună. mai scriu un vers pe-o aripă de flutur candorile încă îmi

furtuna s-a oprit s-au limpezit apele viitorul vine cu bucurii în tolbă sufletul mi-e pian îmi cântă clapele muza mea dansează în rochia albă. cât mai există-n lume lucruri sfinte voi crede în

nu sunt perfectă și nici n-am să pot dar ating mirajul cu visele mele chiar dacă timpul este mare despot eu mi-am croit cărare ce duce la stele. să uit patimi din trecut caut pretext am fost

aruncă-mi un zâmbet îmi este de ajuns să cred că ziua este minunată chiar dacă la dileme nu aflu răspuns mă consolez cu slova luminată. pe tărâmul artelor în țara doinelor eu sunt un romantic

bucuria zilei este o monedă îmi asigur cu ea coșul cu merinde multe dorințe ar mai fi în agendă și visul care spre cer se extinde. minunea zilei ascunsă-i în enigmă n-am cum s-o descifrez cu

răspândesc gânduri pe pământ și în aer anii sunt înșirați pe al vieții caier sunt luni de zile de când priveghez lumea care moare de virusul chinez. durerea mea ca marea-i de adâncă doar

mi-am spălat păcatele la episcopie cămașă de lumină am pus pe trup mi-am sondat rărunchii la endoscopie scot mierea magică din al slovei stup. fericirea zilei nu este utopie devorez poeme cu o

nutresc cu toată forța diadema nopții este steaua care destramă bezna versurile mele le-am dat spre adopții cu mari emoții îmi tremură glezna. am mai trimis o carte la tipăritură mă așteaptă

povara bătrâneții o duc tot mai greu dar valorific bine fiecare sentiment beau lacrima tăcută a îngerului meu și mă închipui că sunt la agrement. altfel nu mai știu pe ce drum să apuc puntea

mi-am închiriat inima plină de iubire se perindă prin ea poeți și filozofi aș vrea orice dilemă să treacă la albire și la votare să nu mai aleg grofi. îmi proiectez viața în funcție de vers în

sunt împăcată căci n-am trăit în van am strâns iubire cât pentru șapte vieți știu ura pentru suflet e ca un bolovan sub care mișună viermi de tristeți. nu las timpul prin mine zadarnic să

mă sprijin de vers ca de un baston turma de vise la izvor se adapă azvârle-mi și tu cuvinte de bon ton și hai să ne distrăm în crâng la agapă. despre versul meu ce ar mai fi de spus decât că