FLOARE PETROV

sărutul reaprinde flacăra iubirii și mângâierile par atingeri de fluturi șoaptele fine dulci petalele vorbirii îmi amintesc iubirea de la începuturi. strânge-mă iubite în brațele calde să uit

azi am pus perdelele de sărbătoare și fața de masă cu îngeri argintii în casă plutesc aromele îmbătătoare se umplu cu frenezie gândurile pustii. pe străzi colindătorii aduc lumină cu steaua

iubire întâlnită la răscruce de vremuri te-am crescut în inimă ca pe-o ființă vie și te-au cântat neobositele alămuri și te-am ținut aprinsă ca pe o făclie. inimă blândă tu știi cum să

nopți de iubire cu sclipiri de hiacint am trăit fericită o viață întreagă stele fermecate au vrut să mă atragă în spectacol de emoții magistral succint. eu n-am știrbit corole de lumină cu

trec care alegorice prin visul meu împrumutând strălucirea solară speranțe înmulțesc în fiece nucleu fără să fiu absurdă sau hilară. gânduri dezvelesc imagini cu Orfeu mitică făptură de

sclipesc la geam instalații de becuri e un joc fascinant de lumini multicolore ard din temelie temeri griji eșecuri trimițând spre inimi semnale sonore. întâmpin colindătorii cu lumini la

codru de doine stejarul ți-e blazon înfruntă cu curaj nebunele furtuni și-a extras puterea din coarne de bizon păstrează sub scoarță cântec din străbuni. sunt soră cu stejarul și mă

moartea e pretutindeni necruțătoare nici o armă nu o poate băga în pământ fericirea este mult prea costisitoare și pentru speranțe mereu mă frământ. îmi pun nădejdea în Sfânta Treime nu cer

am așteptat tot anul să vină Crăciunul e noaptea când în lume se petrec minuni când nimeni nu e singur și nu e trist niciunul când oamenii ca îngerii devin mult mai buni. orașe luminoase ca

îngerii colindă ceruri deschizând vine Crăciunul pe cărări de poveste văluri de lumină se strecoară în gând visele zboară spre sfere celeste. vă colind și eu prieteni dragi să fiți fericiți

în rochia dantelată sunt tare fudulă mă pregătesc de întâlnirea cu magia secundele albe cântă în pendulă m-am familiarizat și cu nostalgia. lui Moș Crăciun i-am trimis o țidulă să-mi scoată

în arborele vieții sunt o frunză și mor treptat cu galbene nervuri în jurul meu păianjeni își țes pânză dar eu încă visez romantici trubaduri. am făcut deja cu lutul legământ să îmi țină de

un codru de vise stăpânesc ca un cerb mă hrănesc cu rouă și cu iarbă dulce fiecare arbore oferă un proverb să-mi trec credința dincolo de răscruce. gândurile mele sunt ca o pădure freamătă de

mă aprind ca flacăra dintr-o scânteie ard frustrări și gunoiul din gânduri mă stinge lăcrimarea din condeie în oglinda vremii mai acopăr riduri. iar mă aprind și ard ca o torță cu versul și

am Doamne o vină sunt prea credulă îmi par reale iluzii și fantezii aud secundele cântând în pendulă învelindu-mi sufletul cu poezii. din piatră dura storc optimism sarabanda de emoții mă

oamenii sunt lumina pe care o iubesc îi păstrez în suflet ca pe niște briliante îmi dau zeci de motive să mai zâmbesc să trec ca un fulger prin vremuri riscante în urma pandemiei e ca după

Cronos mă ține-n sfori ca pe-o paiață mă manevrează după cum are chef dar mi-am țesut speranțele la un gherghef cu multă răbdare și blândețe măreață. în altarul soarelui într-un chivot păstrez

mă scufund în mine ca într-un ocean descopăr în adâncuri lucruri nebănuite ca un coral m-am format an de an trudind să împlinesc visele plănuite. perle de gânduri scot la suprafață virtuți și

am sădit azi în grădină două boabe de iubire să crească să înflorească sub blândețea cerului să îmi dăruiască zilnic clipe dulci de fericire roua lor să stingă-n mine flăcările dorului. azi îmi

sunt poetul romantic sub ninsori de cuvinte ascult astăzi colindul luminii astrale ecoul iubirii străbate ceruri sfinte pe cărări deschise de doruri ancestrale. mă leagănă versul cu miresme de

mi-e dor de o plimbare printre conifere să strâng în brațe brazii cu tărie ei ating cu vârfurile azure emisfere și pe timpul iernii sunt verde feerie. ei poartă veșnicia în nervuri eliberând

doruri amintiri așez în catastife mă gândesc că am strâns o avere și mă văd zburând spre Tenerife printre romantici cu flori la revere. multe vise am crescut ca o turmă aș vrea să

mi-e dor de serenada florilor de Mai de beția dansului cu veseli fluturi de emoții povestite în dulcele grai scăldate în roua de la răsărituri. după băi în mare mereu tânjesc să îngrop

broderie de cuvinte cos la șezătoare deschid grăbită scrinul cu amintiri soarta mea a fost atât de uimitoare că mi-a turnat în suflet numai iubiri. iubesc oamenii blânzi și generoși iubesc