FLOARE PETROV

chiar și la tristețe românul petrece își îneacă amarul în paharul cu vin chiar dacă norocul pe lângă el trece își caută nădejdea în cerul divin. eu speranța fragedă o frământ în cocă pâinea

în regatul lupilor se caută postelnic pregătirile de vot se fac cu tam tam starețul mai citește câte un pomelnic eu trag la căruță legată de ham. noaptea când nu dorm veghez în turn cu

mă încarc cu iubirea precum o baterie conectată la lumina furnizată de ape cuvinte tandre m-au scos din isterie și simt intens cum cerul mi-e aproape. fericirea uneori e joc de loterie dacă o

deseori poezia este un manifest liric potpuriu de revolte țintind bolta de azur altarul freamătului al zbuciumului fizic o formă a trezirii cu cuvintele în jur. cum trece timpul prin poemul

știu că rugăciunea deschide poarta cerului lumini să se coboare în sufletul flămând ea îi dă mereu credinței tăria fierului transformă-n bucurie stingherul gând. ridic rugăciunea sus pe o

trandafiri tomnatici bucurie-mi aruncă dansează cu vântul tangoul fascinant privighetori cântă la concertul din luncă repertoriul romantic vioi fascinant. codri de poveste și-au schimbat

singurătatea neagră inima pustiește și lasă gândurile în întuneric ca un crin neiubit care se ofilește este sufletul izolat în eteric. eu fără iubire nu aș putea trăi o răspândesc în cele

iubirea este floarea inimii înmiresmată mai prețioasă ca o rară nestemată este armonia dintre doine și lieduri este chipul luminii primenit fără riduri. cântecul iubirii e fredonat de

ascult muzică veche păstrată-n fonotecă ritmuri sentimentale mă fac să plutesc îmi imaginez că sunt la discotecă dansând tangoul dragostei dantesc. dar în viață mea poezia primează mă face să

vântul tomnatic se joacă între frunze e forfotă mare în livezi de meri păianjeni isteți țes mătăsoase pânze în horă dansează fluturi efemeri. se culeg roadele cu mult entuziasm în butoaie

iertarea e ca floarea cu mireasmă adoarme furtuna din sufletul meu face iubirea să cânte în plasmă cheamă fluturii să zburde-n decolteu. iartă-mă Doamne dacă am vreo vină nu am ură în mine

i-am ridicat iubirii un monument cu versuri albe înscrise pe soclu să fie prețuit în fiece moment și din depărtare privit cu binoclu. fără iubire nu aș ști să trăiesc m-aș rătăci prin vastul

începe iar școala e timp de educație istoria se odihnește în manuale lecții despre viață cu semnificație sunt îndemnuri pentru zile actuale. eu învăț din greșeli și din patimi dar totuși sunt

simți mirosul marii pe aripi de briză? valuri jucăușe aduc povești din larg acolo vietățile nu știu ce e o criză vântul fluieră vesel sus pe catarg. soarele se răcorește în valurile

stele dansau pe frunze în păduri chemate la petrecerea de trubaduri trăiam intens un sentiment bizar că îmi cânta iubirea un cobzar. iele se scăldau în limpede izvor pășeau hipnotizate pe

veghează pe alee un felinar bătrân eu plină de emoții slove aștern lune se odihnește pe o claie de fân zămislindu-i nopții miracolul etern. coșmarul fuge se teme de lumină stele mă înconjoară

de-o parte binele de cealaltă răul dar cel mai adesea se întrepătrund pe lângă orice munte se cască hăul timpul pandemic a devenit imund. Cornul abundenței s-a golit de mult în cutia Pandorei

sufletul e încordat precum o arcadă între viață și moarte nu pot face rocadă mă apropii de sfârșit și îmi pare rău dorul de tinerețe-i cât muntele Rarău. e toamnă, roade de gânduri culeg vise

caut printre stele ideale visuri lumea actuală e avidă și rea la întrebări mai caut răspunsuri dezamăgiri intense nu m-ar mai durea. mierlele soprane au încetat să cânte în stare de alertă

sufletul e ecoul care nu are moarte mă poartă ca vântul departe departe ca dorul care bântuie prin satul natal la casa părintească situată pe deal. ecoul e cântecul scăpat din izolare mă face

în aceste vremuri moartea e obeză înfulecă vieți fragilități candori spaima ca tristețea a devenit teză timpul la răscruce impune rigori. îngeri și sfinți trăiesc în asceză trimit rugăciuni și

spectacol de balet cu păsări flamingo în visul care mă poartă prin Deltă norocul încifrat în biletul de Bingo emoția verde sprintenă și zveltă. seara coboară lin în pași de tango stele mă

sunt zile de foc soarele se prăvale peste castru peste deal peste vale se topește asfaltul și țigla de pe case și sunt prea departe ploile de mătase. aerul sufocă aspru sec irespirabil arbori

seara începe cu o frumoasă serenadă stele răsar zâmbind cu sclipiri de argint eu cu fantasmagoria fac mare paradă când luna mă seduce cu un alint. pășesc în vis gândindu-mă la tine ești omul