FLOARE PETROV

în sufletul meu e Crăciunul perfect slăvesc mântuitorul cu poezia lumina se așterne peste gândul select ninsoarea de argint aduce frenezia. iubesc momentul prețuiesc prezentul o lume a iubirii

îngerii colindă din casă în casă din cerul bucuriei ninsorile cad bucate savuroase ne îmbie la masă lumini strălucesc în miresme de brad. s-a născut în iesle pruncul sfânt să aducă pacea pe

iubite ești mirele meu pentru vecie printre mii de stele eu te-am găsit comori cu amintiri am strâns în căsnicie ani cu fericiri de aur am agonisit. aș vrea în fiecare zi să fie

anul nou ne găsește la masa festivă aduce speranțe că totul va fi bine lumea va fi mai bună mai creativă iubirea va preface visele în rubine. îngerii cu steaua colindă divin lumini

hai lăutare dă viață viorii cântă-mi romanța de dragoste năucă prin trupul meu aleargă ca nebunii fiorii în splendid extaz aș vrea să mă ducă. pe stradă veghează un felinar bătrân drumul

am ascuns emoții în file de carte nu pot uita iubite cum m-ai vrăjit pe aripi de iubire m-ai dus departe să-mi clădesc fericirea la infinit. fără iubirea ta nu aș ști să trăiesc petale de

de-atâtea ori am înălțat spre cer o rugăciune să fie pace-n lume și iubire măreață de la tine Doamne aștept o minune să fiu sănătoasă bucuroasă de viață. fluturi gingași cu aripi de zăpadă îmi

în conștiința mea s-a născut Hristos cântecul de slavă se înalță la cer mântuitorul milostiv și sfătos mă întărește cu credință de fier. în fiecare an în noaptea sfântă duhul luminii se

sufletul meditează nu vrea să se culce străbate colindând lumea de frumusețe gustă magia orașului de turtă dulce unde îngerii nu sunt atinși de tristețe. aud colindători cu clopoței de

a venit Crăciunul magia mă cuprinde ninge cu bucurii ninge cu colinde s-au deschis cerurile îngerii coboară Moș Crăciun și renii cu sania zboară. ghirlande de lumini împodobesc orașul copii

cu semnalele timpului fac o analiză constatând cu durere că viața e grea dorințe și speranțe strâng într-o valiză imaginându-mi că problemele vor dispărea. lumea întreagă trece printr-o

trenul vieții cu mii de vagoane ne invită pe toți la un magic voiaj e o lume nouă fără de prigoane fericiri vise mărețe purtăm în bagaj. în vagonul șapte am un loc rezervat cu ochii mirați

cerurile s-au deschis să coboare duhul sfânt să vindece dureri să destrame nevoi este sărbătoare minunată pe pământ povești de fericire se strecoară în noi. familii și prieteni bucuroși se

seară cu povești la gura sobei deschide cale nouă către vise colindele răsună în acordurile tobei emoții curg prin valvele deschise. povestește și tu draga mea cea mai faci cum rezolvi cu bine

cad ninsori cu sclipiri de argint este sărbătoare în regatul iubirii am găsit soluții să ies din labirint răspândind slove din taina vorbiri. brodez ideile cu fire de aur să las în urma mea un

bucurie bizară cu gust de sulfină țâșnești din mine și te aprinzi precum o lumânare din parafină care îi veghează pe suferinzi. bucurie îmi pari un strop de morfină îmi curmi durerea și mă

poporul se zbate să scape de nevoi fără de arme și fără vicleșug eu scriu o rugăciune pe frunza de trifoi să fie sănătate pace și belșug. freamătul vieții aievea ca a codrului pune în mișcare

nu reduc la tăcere sfânta poruncă ridic cuvântul pe culmi de fericire în valurile vieții sufletul se aruncă să îngroape în nisip marea nenorocire. să prețuiesc viața cerul îmi spune și să cred

dragoste dulce ca polenul de crin în baie de rouă speli plictiseala așezi amintiri în sertarul de scrin și îmi desăvârșești agoniseala. mai pui în sertar doruri nemăsurate cununa de vise cu

spitalele sun pline de cumplite boli ucid bătrânii și oamenii fragili Hristos mântuitorule din moarte să te scoli abia mai fac față medicii agili. ei sunt eroii în lupta cu moartea războiul

fac din sentimente un scenariu viu îl pune în scenă dragostea de viață noaptea cu luceferii am interviu și duioasa lună cu drag mă răsfață. am asimilat învățături din Univers m-am pregătit să

riduri și cearcăne sulimenesc fac curățenie în sufletul meu sertarul cu poze îl primenesc și amintiri cu faraonul Ptolomeu. bag aspiratorul în inima bătrână să aspir din ea blesteme și

viața e grea speranța crește totuși își face drum printre doruri și vise face popas în laguna cu lotuși vânând cu istețime bucurii admise. își face cuib pe ramul cu magnolii învață cântecul

vreau pe cer norii negrii să-i fulger la răscruce de vânt sunt câmp de lavandă îmi las mereu grijile în brațe de înger și din tristețe fac o sarabandă. mi-am călit sufletul în nemilosul