FLOARE PETROV

cântece de voie bună răsună în livezi muguri de iubire au răsărit pe ramuri pășunile sunt pline cu frumoase cirezi tricolorul este consfințit pe flamuri. codri de doină adăpostesc

aș vrea adrenalina pe o tiroliană să-mi las visele să zburde hai hui am legat teama de a nopții liană departe de jungla din umbra cerului. aș vrea o aventură ca în tinerețe între brazi și

cântecul și versul destramă monotonia emoții puternice cresc în sufletul meu în casă se resimte migăloasă armonia cu dragostea primită de la Dumnezeu. cocori și fluturi imprimați pe

și eu ca tot omul învăț din greșeală și mă mulez pe vremurile sofisticate credința și speranța nu mă înșeală mă poartă cu dorul prin lumi fermecate. zilnic mă mulțumesc cu lucruri simple când

în ochii tăi căprui citesc iubire și lumini suave ca în anii trecuți îmi oferi tandrețe zile de fericire simt că zbor spre stele când mă săruți. primesc iubire în fiece secundă nu îmi fac

înot printre valuri ca o mangustă îngrop în nisip temeri și frustrare mă bucur de iubirea nobilă augustă care mă îndeamnă la înviorare. în inima nopții ca într-o colivie închid visul meu verde

nu dorm mă cuibăresc în poala lunii cu magnetismul ei să-mi dea putere și înțelepciune să ocolesc nebunii care bulversează lumea de mistere. mi-am pus pe cap cununa de petunii dispusă pentru

nu dorm mă conectez la internet să întâlnesc romantici visători ca mine mi-am ascuns neliniștea într-un sonet entuziasmul verde să nu se termine. în lumea poeților este multă

drumuri sinuoase cu treceri prin tunele am străbătut în viața mea mereu călăuze mi-au fost luceferi și stele și l-am simțit aproape pe Dumnezeu. drumuri avangardiste între patru poli mai am de

mă imaginez în atmosfera ecuatorială pe plajă printre palmieri dansând tango inima tresaltă profund senzorială cu romantismul magic pătruns în ego. puterea de-a visa e virulentă totuși am la

prin sufletul meu ca printr-un templu se perindă erudiți dar și analfabeți m-am străduit mereu să fiu un exemplu pentru oamenii demonizați și beți. vise doruri amintiri notate-n

mă visez într-o vacanță la Paris ca la Milano fericiri europene inima mea vrea să guste o romanță de iubire murmură piano piano numai luna-i înțelege fanteziile auguste. pretutindeni e magie și

l-am invocat pe Iisus la Cina cea de Taină lumina-i mă îmbracă precum sfânta haină vreau să-i spun că îl iubesc că îl admir lacrimile Lui au un gust de mir. evlavia mea crește prin

trecutul meu se odihnește în anale pășesc în viitor pe petale de crin transpun în versuri frământări venale comori de vise am strâns în scrin. muguri de iubire răsar pe ramuri printre gânduri

mi-am scris numele pe a timpului tablă versuri de iubire am gravat în stâncă ce dacă bătrânețea mea e oablă dragostea de viață înaltă-i și adâncă. până la Lună am înălțat credința și fiecare

pe inima mea iubite ești stăpân mi-ai oferit o viață plină de iubire alături de tine veșnic vreau să rămân măreață blândețe exprimi prin vorbire. privesc în ochii tăi lumini diamantine de

viziuni sofisticate vise stranii mă pun în gardă să fiu vigilentă chiar dacă-n lume au pierit tiranii moartea e pretutindeni omniprezentă. adesea mă zbat ca peștele pe uscat cerșind de la

eu nu îi aduc timpului acuze că mă asaltează și-mi zburdă prin minte știu câteodată am gânduri confuze dar cu lumina fac mereu legăminte. sărutul iubirii persistă pe buze inima tresare voioasă

din slovă și iubire mi-am făcut un scop romantismul meu are haric temei stele mi-au prezis complicat horoscop să nu mă tem de moarte și de zmei. chiar dacă succesul se vede prin lupă visul

plutesc veselă ușoară ca un balon printre miresme și aerul proaspăt am uitat de patimile din Babilon și îmi urmez destinul până la capăt. în lumea mea sunt opere de artă cu care sufletul pot

departe de dușmani și de război neamul românesc scrie istorii în luncă răsună concertul de oboi Carpații murmură doine aleatorii. frăția românească în lume e vestită primitori și darnici

pentru iluminare urc mii de trepte am la stânga îngeri la dreapta pe Iisus zilnic asimilez ale vieții concepte chiar dacă mă îndrept către apus. limpezesc păcate la izvorul

aerul îmbâcsit împrăștie miasmă gunoaiele din râuri otrăvesc păstrăvi lumina lăcrimează lângă catapeteasmă zei ipocriți se fălesc cu isprăvi. cetatea e înconjurată de gunoaie în suflete se

nu sunt vedetă nu am sânge albastru dar mă visez prințesă din serai mă simt mângâiată de palma unui astru care îmi vorbește în dulcele grai. sunt un copil care mai crede în minuni în basme cu