FLOARE PETROV

nu rănesc pe nimeni cu tăișul cuvântului nu disper și nu vreau răul vreunui om praful de regrete îl pun în calea vântului implementând iubire în fiece atom. nu uneltesc și nu fac aroganțe cu

calea spre fericire îmi este trasată sunt pe valul care duce la un liman inima murmură o romanță versată optimismul meu este un vast roman. mi-e visul măreț ca un eucalipt în sufletul meu se

zâmbesc în soare magnolii delicate lebede dansează pe lacul dezghețat mierle intonează triluri fermecate pruncii în parcuri zmeie au înălțat. cad printre arbori perdele de lumină verdele crud

vreau pentru lume să fiu un exemplu de bunătate și bună credință într-un colț de suflet am un templu în care lumina cunoaște biruință. splendorile genezei mereu le contemplu mirajul iubirii îl

lângă inima ta iubite mă simt Acasă ești cerul meu senin de primăvară și când îmi spui că sunt frumoasă parcă ascult concertul de vioară. în brațele tandre găsesc mirajul unei iubiri cum nu a

răsar iar ghioceii mărțișoarele gliei apele se dezgheață sub soarele cald codri sunt mângâiați de cântul ciocârliei lebede valsează pe lacul de smarald. muguri de iubire animează

ești soarele meu cântec de amurg ființa mea e completă cu tine fericiri albastre ca izvoarele curg când mă săruți sub zări diamantine. mâini diafane mă ating ușor precum lumina o floare de

adun semnele timpului aduse de vânt vestesc imanența unui trai mai bun pentru lume trudește universul sfânt cu noi conlucrează spiritul străbun. fiecare om poate să schimbe în lume

la armonii de viață sunt și eu făptașă sădesc gânduri optimiste în pustietate alături de îngeri vreau să fiu părtașă la binele lumii cu continuitate. cu verde romantism întâmpin primăvara la

adie vântul blând de primăvară este ghiduș se joacă-n părul meu romantismul este o dulce povară cântece mă animă ca la Ateneu. și trandafirii s-au trezit la viață grădina de vis etalează

împrumut bucuria de la vesele vrăbii romantismul verde treptat se extinde în portul iubirii poposesc corăbii vraja primăverii ușor mă cuprinde. fluturi frenetici se trezesc la viață pe ramuri

terasele sunt pline de îndrăgostiți elixirul vieții curge în pocale recompun mirajul actorii vestiți scenele sunt pline de roluri epocale. ghiocei somnoroși decorează tarabe freamătul

un aer proaspăt și parfumat respir lumini diafane mă mângâie pe tâmple liniștea și bucuria sunt un chilipir zâna primăverii cu vrajă mă umple. izvorul iubirii îmi potolește setea romantismul

în sferele cunoașterii dezleg enigme cu fiecare gând mă apropii de cer speranțele de viață le feresc de stigme idei creatoare lumii le ofer. sufletul meu îmi pare o enciclopedie învățând să

în teatrul vremii bate iar gongul vestește un spectacol versatil de-a latul sălii și de-a lungul spectatorii aplaudă clasă și stil. iubirea are rolul primordial natalitatea să crească-n

cuprind splendoarea nopții de mătase zâmbetele lunii au străluciri de perlă stele îmi transferă doar vise frumoase mă trezesc în zori în cântec de mierlă. cerul etalează corole de lumină adie

cu aripi de speranță trasez traiectorii să nu mă rătăcesc în deșertul torid optimismul și credința sunt victorii între mine și moarte ridic un zid. am strâns în traistă bucurii meritorii să

potolesc setea cu suc de clementine deschid zenitul să mă conectez cu lumini stelare diamantine gânduri sentimentale pe cer proiectez. se aprind atomii în spațiul eteric lumina îmbracă planeta

nu vreau comori palate bogății doar iubirea ta aproape de mine în brațele tandre noaptea să mă ții printre săruturi dulci ca mierea de albine. iubirea ta-mi creează fericiri stabile și

ascultă-mi Doamne rugăciunile ardente și schimbă dacă poți soarta la români tristețea sărăcia sunt patimi evidente și țara este plină de stăpâni păgâni. suspină Carpații la izvoare de dor nu

înlăuntrul meu ard ca o magmă binele lumii e dorința primară prefac în lumină fiecare sintagmă condeiul bea cerneală din călimară. eu știu ce vreau să ne aducă viitorul pace armonie fericire

trăiesc intens în nopți cu luna plină gânduri se transformă în lumina lină mă simt o călăuză la visătorii ludici sunt continuitatea zefirilor sudici. sunt fiica primăverii renașterea

pe hotarul crizantemelor de aur curg râuri de doine și romanțe vechile obiceiuri au devenit tezaur și fericirile au multiple nuanțe. în seri de poveste se fac șezători chipuri de îngeri se țes

melancolia cu chipul livid mă ține trează la miezul nopții între mine și stele se cască un vid dar eu îl umplu cu albastre emoții. condeiul mă așteaptă la masa de scris în fluxul luminii