FLOARE PETROV

pe spirale de gânduri cuceresc emisfere universul nu-i orb nici mut și nici surd spectacol de lumini vreau să îmi transfere să prefacă-n pulbere sentimentul absurd. iubesc în amintiri în vis în

exist prin iubire sursă de înălțare elenul sufletul pur cerul mi-l oferă cunoașterea extind prin învățare a tot ce este sacru în emisferă. adâncimea dragostei mi-o dă cuvântul și muzica

visez o seară de dans cu un crai să nu simt apăsarea bătrâneții oablă conturând magia colțului de rai cu romantice emoții țintuite pe tablă. nu îmi voi trăda iubirea veche vreau să încerc un

ninsoarea întregește spectacolul iernii copacii îmbracă straie de argint s-au pus pe creații poeții eternii găsind calea de-a ieși din labirint. peste ogor se-așterne plapumă de zăpadă să-i

nu am uitat fiorii dragostei în mare când în părul nostru se juca zefirul n-am uitat iubite a iubirii chemare cu obrazul roșu ca trandafirul. n-am uitat tandrețea nopților albastre alintul tău

trandafiri și fluturi imprimați pe cearceaf îmi dau senzația de primăvară inima plămădește emoții cu perdaf visul plutește pe-o coardă de chitară. o scânteie o sclipire a reaprins

mirări albastre în slove le transform am cu poezia conexiune viscerală chiar dacă timpul e absurd și diform eu și din tristețe extrag o morală. cerul poeziei complex multiform varsă peste mine

visul dezlănțuit pe un car alegoric mă face stăpâna nopților albastre sufletul invadat de-un fior euforic adună străluciri revărsate de astre. în evidența timpului mi-e numele scris delicioasă

doruri înflăcărate se foiesc în minte nu îmi dau pace nu mă lasă să dorm cern pe o pagină ninsoarea de cuvinte iluzii deziluzii vreau să le transform. nesiguranța timpului tulbură

nu e un secret dragostea pentru poeți ei sunt mesagerii unei lumi mai bune deschid infinitul cu șapte peceți cu har sunt aleanul tristeții nebune. poeți ai iubirii întâlnesc la cenaclu pun în

sunt fericită când scriu despre viață scenarii optimiste cu bun gust steaua poeziei cu rime mă răsfață luna își etalează profilul august. doar poezia mi-a rămas în sânge și iubirea de lume

am ascuns dezamăgirile sub preș să simt numai magia anului nou să mă încarc cu sentimente fresh revelații concepute sub a soarelui halou. pătrund în taina ce leagă două lumi viața și moartea

m-a năpădit o tulburare bipolară dar fac mereu perfuzii cu lumină și am iubirea soarelui nobilă clară izvor de endorfine în albumină. cu muzica lui Mozart îmi cresc aripi zile cu adâncimea în

am cântat iubirea și am pus-o în vers să străbată lumea ca un bumerang să creeze drumuri noi prin univers decriptând efectul de Bing- Bang. sunt fără tăgadă uzina de gânduri explorez lumina

nimic nu poate fi mai minunat decât iubirea ce ne leagă pe-amândoi mii de amintiri sublime am adunat scăldate de raze și de calde ploi. nimic nu ar putea să ne despartă nici când plutim pe ape

străbat lumea cu colindele în traistă puțină alinare să duc la cei sărmani alung cu cântul orice fel de năpastă aruncată în lume de zeii tirani. aș întoarce timpul cu fața la noi și cerul l-aș

mai dă-mi o speranță mai dă-mi o veste Doamne Dumnezeule ce grea e bătrânețea azi din melancolie mai fac o poveste și vieții mele ii gândesc frumusețea. Bunule Părinte doar tu le știi pe

am spălat coșmare în fântâni albastre să-mi rămână visul curat fermecător stau ascunse-n poze amintirile noastre azi constat că dorul nu e trecător. melancolia iernii nu pot să o destram s-a

pătrund în noapte luceafărul mă cheamă să-mi port poezia departe de teamă să-mi descriu iubirea între muze stele să destram în nouă gândurile rele. colorez emoții în ample curcubeie am zeci de

pornesc spre viitor în pași de balerină călcând ușor să nu strivesc emoții fiecare clipă-mi pare dulce savarină și cumpăr fericire de la promoții. grădina cu vise ruptă din rai va oferă flori

pe drumul vieții mereu împreună ne ținem de mână vibrând amândoi poveste de iubire pe-o pagină de lună scriu stelele magia dintre noi. speranțe și vise lansăm în văzduh pe aripi de vânt să

ninge lin ninge sfânt ninge diafan peste munți vântul doinește nostalgic din infinit coboară vesel noul an în inimi se trezește universul magic. corul de îngeri răsună la ferestre urările

viața în pereche este un dar suprem șirag de sentimente pe fir de borangic suntem bogați comori cu fericiri avem din căsnicia noastră nu regret nimic. semințe de iubire am sădit în pământ să

an cu pandemie an de neînțeles mă răscolește un dor alambicat fericiri astrale mai am de cules să împart cu lumea visul despicat. nopțile albastre mereu m-au sedus din lumini stelare am făcut