FLOARE PETROV

înlăuntrul meu ard ca o magmă binele lumii e dorința primară prefac în lumină fiecare sintagmă condeiul bea cerneală din călimară. eu știu ce vreau să ne aducă viitorul pace armonie fericire

trăiesc intens în nopți cu luna plină gânduri se transformă în lumina lină mă simt o călăuză la visătorii ludici sunt continuitatea zefirilor sudici. sunt fiica primăverii renașterea

pe hotarul crizantemelor de aur curg râuri de doine și romanțe vechile obiceiuri au devenit tezaur și fericirile au multiple nuanțe. în seri de poveste se fac șezători chipuri de îngeri se țes

melancolia cu chipul livid mă ține trează la miezul nopții între mine și stele se cască un vid dar eu îl umplu cu albastre emoții. condeiul mă așteaptă la masa de scris în fluxul luminii

templul credinței e un loc vrăjit în care mă purific precum crinul lumini iertătoare în mine au mijit spală păcate cu anafura și vinul. extrag învățături din evanghelii simțind că pot forma o

scenarii vesele scenarii triste fiecare om are ceva de spus invazii de bacterii anarhiste vise și speranțe au răpus. am și eu un rol să împart bucurie pentru sărmanii la cumpăna vremii cu

sunt o visătoare nu e nici un secret spiritul meu este temperamental năzuiesc fericirea la modul discret și crezul meu devine monumental. timpul mă inspiră cu versul concret e punctul meu

dansez cu fluturii în ritm de rocambol un câmp de lavandă simt sufletul meu e trafic de dorințe evit un carambol transferând mirările într-un clișeu. inima-mi iubitoare este un simbol curat ca

îmi extrag liniștea dintr-un verset blândețea lui Hristos mă copleșește peste melancolie pun un corset sufletul meu în lumină pășește. perfuzii cu lumină fac periodic nu las întunericul să mă

magia iubirii vreau să mă îmbete învăluită-n fald de auroră să simt intens minunile lui Dragobete să ascult romanța inimii sonoră. e luna iubirii cu parfum de primăvară cocori și rândunele se

în cuib de rândunele sus pe o cornișă mă furișez să-nvăț cum pot zbura ascund melancolia într-o nișă să știu că nu mă va mai tulbura. eu nu am aripi dar visele au în care cred că sunt și eu un

când întâmplările sunt lecții de viață încerc să fiu întotdeauna pozitivă câștigând încredere dăruind speranță din inima romantică și senzitivă. îngerii și sfinții vor să mă învețe să fiu mai

cum viața e un dar suprem nu-l irosi zâmbește zilnic moartea s-o ții departe fii bun și demn și nu te înjosi cinstea și onoarea să te ducă departe. răsfață-te dar nu îți crea vicii nu îți lăsa

izvorul minunilor miracolul iubirii potolește setea alungă nostalgia spală păcate îmblânzește zbirii natura își revarsă în suflete magia. izvorul albastru romanța muntelui oglindește zboruri

cerul mi te-a dat în viață să-mi fii sufletul pereche dragoste eternă primăveri și toamne strânse-n fotografii vise parfumate pătrunse în pernă. iubitul meu ești tot ce mi-am dorit și te-am

vreau gândul rău să îmi pară infim să nu simt moartea că îmi dă târcoale să mă simt condusă de un serafim pe tărâmuri rare cu fericiri regale. hai prietene mai dă-mi o povață cum să scap de

dacă poți când cazi să te ridici de jos înseamnă că Hristos este cu tine va vedea în tine un suflet valoros urmează-l te va duce pe cărări creștine. dacă poți mereu să fii generos inocent ca

romantică în roz optimistă în verde e numai primăvară în sufletul meu în leagăn de raze suspinul se pierde pasiuni artistice mă animă mereu. în sânul vieții trăiesc magii sonore din vise și

au răsărit la viață ghiocei și brândușe zâna primăverii surprize ne face aduce zefirii plutind pe arcușe arbori înmuguresc cu firea vivace. din depărtare vin berze și cocori se umple toată

întru în lumea poeților focoși se luptă cu ideile condeiul se încinge mândri la pene ca niște cocoși cântă trezirea când noaptea se stinge. minunați visători versatili trubaduri ei fac cu

cerul varsă în mine sfaturi de înțelept învățături de sfinți cu sârg asimilez întâmpin viitorul cu un nou concept în fața morții nu am să-l cedez. sunt fiica primăverii cu ghiocei pe

ca trandafirii care și-au pierdut spinii așa mă simt și eu în palma de lumină deasupra mea păsări trasează linii pentru eșecuri am și eu o vină. cu firul vieții înnodat pe-o rază pot

lumi pasaje cuvinte sunt tainele mele contabilizez vise emoții mesaje mă feresc de uneltiri și intrigi rele vrăjită mereu de complexe miraje. vocea singurătății este remușcarea dar setea de

fac slalom printre taine și dileme dar mă sincronizez cu astrele în horoscop ocolind cu grijă pericole probleme să-mi cânte inima în stetoscop. azi știu că numai versul mă afirmă este norocul