FLOARE PETROV

gestionez emoții doruri amintiri și nu las suferința să mă distrugă nu vreau să cred în rele prevestiri temeiul credinței l-am clădit pe rugă. iubitul meu călător printre stele bucuri Luna cu

printre amintiri dorurile mă plimbă să mai resimt iubirea din tinerețe chiar dacă bătrânețea chipul mi-l schimbă inima mea e dornică de multă tandrețe. și am credință mare în Iisus că nu mă

te-am visat iubite lângă mine la mare și desenam emoții albe pe nisip sufletele ne erau dornice să zboare prin universul cu luminos chip. doar în vis mai pot fi fericită mângâiată de ține cu

noaptea mă învăluie mohorâtă rece nu mai ești iubite să mă încălzești sufletul meu este destrămat în zece dar știu că din ceruri tu mă păzești. dorul de tine mă arde ca focul durerea-i imensă

pescăruși în zbor îmi amintesc de mare de verile când am fost fericiți de dorul tău curg lacrimi amare ochii mei de poza ta-s lipiți. aș vrea acum iubite să te știu împăcat cu destinul

deschide-mi Doamne ochii să înțeleg de ce l-ai luat pe bărbatul meu misterele tale vreau să le dezleg timpul ce mi-a rămas să nu-mi pară greu. iubitul meu îmi lipseșți și mă doare tristețea mă

mi-e dor iubite de un dans cu tine un tango tandru cu parfum de iubire de ochii tăi mi-e dor cu lumini line emoții calde cu sclipiri de safire. mi-e dor iubite să mă ții la piept în gândurile

zi și noapte mă gândesc la tine iubitul meu ce mult îmi lipsești înalț spre ceruri rugăciuni creștine în regatul hristic să te odihnești. dorurile îmi produc emoții intense și noaptea nu mai

simt iubirea-n piept iubitul meu ca pe o mare cu valuri calme te-am adorat mereu ca pe un zeu dorurile de tine sporesc năvalme. îți veghez somnul veșnic iubite lângă mormântul decorat cu

înșir gânduri pe salba de Rusalii liniștea sufletului coboară din soare mi-e dor de iubirea cu parfum de dalii de o drumeție prin văi și ponoare. vara amintirilor îmi umple timpul trăiesc

echilibrul meu s-a prăbușit în beznă odată cu moartea bărbatului meu lacrimi amare se îmbibă în pernă peste suferință voi trece mai greu. fericirea mea este doar amintire sporește în mine

plânge cerul odată cu mine mă mistuie iubite dorul de tine lucruri în casă vorbesc despre noi dar nu te vor aduce nicicum înapoi. în fotografii privesc iubirea noastră și toată fericirea

iubirea ta iubite a tăcut inima ta n-o să mă mai dezmierde îmi revin în minte amintiri din trecut când fericirea noastră era verde. când ne iubeam în valurile mării și îngropam regrete în

sufletul meu pereche iubite ai fost am rămas dependentă de iubirea noastră viața mea fără tine n-are nici un rost trăiesc singurătatea ca o sihastră. puternic ancorat în gândurile

moartea mi-a furat norocul fericirea sprijinul puterea tot ce aveam mai bun zilele mele și-au pierdut strălucirea mă afund în durerea oceanului străbun. cerul m-a pedepsit ca pe-un

vin-o iubite liniște să-mi dai iubirea noastră e o comoară rară aud în surdină acorduri de nai întoarce-te la mine ca odinioară. din ochii mei adânci coboară noaptea sunt singură mi-e frig

mi-e sufletul plin de amară tristețe jalea mă înjunghie ca un cuțit moartea își arată hidoasele fețe iubirea mea și fericirea au amuțit. odaia este goală iubite fără tine chipul din poză mai

iubirea mea cu sclipiri de safir ai plecat într-o magică lume te scalzi în rouă de trandafir pe raze de stele lași urme. te spovedesc sub solar patrafir n-am să las moartea să te

vin-o în vis iubite inima te cheamă tu ai fost în viață norocul meu sublim ai zămislit iubire în soarta de aramă ca o veșnicie amândoi o să fim. tu m-ai învățat principii și valori și mi-ai

te-ai luptat iubite cu putere de zimbru cu zei nesimțitori și ignoranți lider de succes mereu în echilibru Hristos să te înalțe între atlanți. iubitul meu rău mă mistuie dorul de optimismul

printre gânduri iubite te caut dar glasul tău a tăcut fulgerător aud în surdină suspine de flaut care îmi spun că ai rămas un dor. mai scriu un vers pe petale de crin să îmi alin sufletul

dorul de tine nicicând n-o să-mi treacă iubirea noastră o păstrez în sânge acum lupt cu întristarea seacă inima mea ne-ncetat te va plânge. e ziua ta iubite și tu lipseșți de la festinul cu

nu mai știu ce urmează dar amintirile mă răscolesc noapte de noapte stau trează drumul spre lumină ți-l păzesc. rugile mele îți netezesc calea iubitul meu plecat în altă lume am rămas

durerea mă înlănțuiește mă sufocă inima-mi jelește după bărbatul meu de-aș putea scoate consolarea din rocă liniștea s-ar colora în magic curcubeu. iubitul meu s-a stins ca o lumânare care a