Flaviu Rizeanu

Undomi el,
ce te face să crezi că Androgin se referă la două persoane de sex opus? Dacă autorul se referă la dualitatea propriei personalități, sau la aspectul feminin masculin al manifestării sale. Dacă vorbește cu EU-l său superior, cu esența sa Divină? Androgin poate însemna mai mult decât TU și EU una. Însemna ORICE tu și eu una! Înseamnă alfa și omega una în momentul conștientizării. Este androginul spiritual, unificarea cu esența divină... poate.

Și chiar dacă nu ar fi doar așa și este vorba doar de un androgin normal :) remarca ta se datorează prejudecăților și condiționărilor minții tale și nu are un fundament logic bine conturat ci unul tendențios. EU este impersonal. Reprezintă NOI, 2 care devine 1. ori unul indiferent de sex va fi doar EU, oricare dintre NOI se va manifesta.
Dar tu știi asta și ai vrut să mă tachinezi. Iar eu uzez tastatura degeaba în loc să-ți mai dedic vre-un poem.
:)
Cand suntem una, UNU, acel 1 va spune \"eu\" si nu va face diferența între cele 2 identități ce-l alcătuiesc.
Odată ce ne-am topit unul în altul este un singur EU si nu este al meu sau al tau. Posesivitatea ;i orgoliul nu au ce cauta intr-un androgin. Androginul NU ARE GEN. Își este autosuficient.
De ce încerc să explic lucruri evidente? :p
de incerci sa ma tachinezi?

Stiu eu un tigan care si-a invatat magarul fara mancare... azi mai putin, maine si mai putin... in o saptamana nu a mai mancat de loc. Dupa 10 zile a murit!
\"Chiar acum cand se obisnuise fara mancare?\" intrebă necăjit țiganul.

Iar am așteptări de la cum scrii... cum să fac să nu mai aștept texte care să ma dea pe spate? Cre\' ca m-am atasat de stilul tau... ye ye.. cat sentimentalism. You know... atasamente -> pretentii, asteptari -> frustrari -> suferinta -> aversiune -> amplificarea atasamentului -> pretentii ..lol chiar la frustrari nu am ajuns.. dar de atasat m-am atasat prozele tale, ca de-aia iti bat toata ziua ograda asteptand sa culeg margaritare pentru sufletul meu.

Sa nu ma lasi sa devin un snob! Suntem echipa, da?

Să râd sau să plâng?
[compilație: OSHO, Profeții de la Celestine, Lazarev, pe baza experienței personale, pe marginea poeziei misoginiste]

Textul transmite dar forma mi se pare pe măsura PS-ului 2 care încercă din răsputeri să o abiliteze cumva. Dar în opinia mea... nu reușește. Deloc! Metrica e varză, rima apare și dispare după cum bate vântul. Dacă te vor citi feministele vei fi stigmatizat pe viața publicării...
sau ridicat cu ajutorul lor pe culmile gloriei, c\'ci diferența este... aproape nu.
Sau poate cineva va înțelege mesajul tău. Știi ce ți-ar spune \"blonda narcisistă\" dacă ar avea gramul presupus de minte? :))))))))
\"Ce-i drăgutză, strugurii sunt acri? Blamezi ce nu poți avea? Complexe dragă?\"

\"O,sa nu uiti copil demonic
Al rasfaturilor parintesti,
Al prostimii mult prea snoabe,
Eu sunt fiul nepasarii tale!\"

Înțelesul acestei strofe nu mi se pare chiar facil ci profund. Rectific. Ultimele trei versuri sunt inetesante ca idee. Suntem produsul ideilor societății, a condiționărilor mentale succesive care sunt aplicate fără milă de când ne naștem până murim, începând cu părinții noștri bine intenționați, dar care nu fac decât să își emită pretențiile asupra noastră \"modelându-ne\" așa cum ȘTIU ei că e bine, neoferindu-ne șansa de a fi noi înșine, de a ne dezvolta plenar personalitatea. Ei fac asta de frică. De frica imaginii pe care o au de apărat. Și asta pentru că așa au fost crescuți de părinții lor. Un părinte ar trebui să-și ajute copilul să se dezvolte fără să intervină restrictiv sau preferențial în dezvoltarea sa. Dar cine poate face asta? În cel mai bun caz la finalul adolescenței nu avem nevoie de psihiatru să scăpăm de traumele copilăriei.. În loc să producem fructul personalității noastre, noi ne chinuim să înlăturăm condiționări și prejudecăți - și repet, asta în cel mai bun caz, pentru că altfel o să ne jucăm teatrul nostru pe care l-am învățat de la bine intenționații noștri părinți și iubita noastră societate, până în ultima clipă. Asta spui când afirmi că \"Eu sunt fiul nepasarii tale!\"... O mască o atrage pe alta. Fiecare primește ceea ce merită. Dar lanțul poate fi rupt. Identificând masca celuilalt și expunând-o cu drag.
Atacând blondele tu nu faci decât să vorbești despre frustrările și prejudecățile tale, la fel cum eu comentându-te pe tine vorbesc despre mine. Asta mă ajută să mă cunosc și să mă schimb. N-aș judeca prea aspru personajul poeziei tale. Așa cum înțelegi că tu porți masca generată de atitudinea ei, tot așa, atitudinile \"porcilor misogini\" nasc la rândul lor și încurajează fenomenul descris de tine. Cine este vinovat? NOI. Doar schimbându-ne pe noi înșine vom începe să nu mai rezonăm cu astfel de probleme și să atragem prin gândurile și acțiunile noastre... nu altceva decât ceea ce merităm, pentru că totul este acțiune și reacțiune, cauză-efect-cauză-efect.

\"Caci ai si tu o reputatie\". Subliniezi din nou diferența între ce suntem, ce părem, ce vrem să fim... când toate acestea vor fi una... :)

\"Copilul\" nu este \"demonic\", modul în care acționăm și gândim este... nefericit. Secretul este iubirea. Iubirea exclude așteptările și pretențiile și deci și frustrările și suferința. Dacă am putea iubi! Dar condiționările anterioare ale minții și obișnuința ne fac să reacționăm în virtutea inerției și iubirea e acoperită de impurități, de manifestări egotice și posesive, de pretenții și așteptări care devin iar\' și iar\' cauze pentru alte efecte. Și nu mai iubim, ci suntem geloși, urâm, invidiem.

Gândește-te că aproape în orice afirmăm vorbim despre noi, ne dezvăluim frustrările și complexele sub masca inteligenței, a ironiei, a durității, a neînțelesului.

Iar\' am vorbit despre mine. :p
hyp1
PS
Subscriu la replica lui antuna \"mai bine nu scriai PS\"

Textul asta chiar merită un comentariu!

Uitați un text care nu are rimă, dar compensează prin ritm și retorică. Se apropie de \"foarte bun\". E greu să-i găsești cusur.

Încerc să văd altceva decât aparența în textul tău. Ideea, dacă ai gândit-o așa cum o simt eu, și nu este doar conștiința mea oglindită în poemul tău, mi se pare extraordinar asamblată în formă și acoperită sub banalitatea realității cărăușului fără drept de simbol, șocantă dar seacă.
VÃD!
Văd respectul sinelui pentru propriul corp, slavă casei în care sălășluiește esența divină. Memoria astrală evocă șirul vieților în goana către \"un hotar fara de cazna\". Este redată foarte bine suferința pentru evoluție și schimbarea învelișului \"copii\", în timp ce \"Omul acesta numai ciolane, lucrator cu bratele si cu carca\" poate fi asociat cu mintea \"neodihnit\"ă ce sare din trecut în viitor neputând rămâne în prezent. Totuși ea, este cea care \"m-a ajutat sa merg mai departe\". Purificarea minții este procesul ce ne poartă \"la tinta\", la transcenderea materialității.

Sper să nu zici și tu cum am spus eu o dată la un cenaclu după niște interpretări care nu le-am nici măcar visat: \"mamă ce deștept sunt și nici nu am știut!\" :)))))))))))
La recitire!
hyp1
PS: BMT - asta a fost calea către sufletul meu. tu.. mai caută :)

:)
Cu Kurt Vonnegut umbli tu, bata-te norocu\'? Fii binecuvântat Domnule Rosewater.. sau Abatorul 5?
Postmodernismul în floare :p
Dacă îți place așa de mult, își recomand să discuți cu Cristina Stirbu (Undomi el pe poezie.ro). Cred că vă veți înțelege de minune.

Probabil citatul are legătură în mod special cu
strofa care m-a fermecat pe mine:
\"Agonizam profund in amintire
Iubirile ce ard latent in noi
Filozofind la nesfirsit pe-aceeasi tema
De ce fac totdeauna patru doi plus doi\"

ideea și forma se întâlnesc în această strofă. În celelalte metrica scârțâie (prima și ultima)... poate s-ar putea citi mai bine asa: \"In toamna-mpestritata de culori\".
Încearcă să-ți citești poeziile cu voce tare. O să vezi singură unde se poticnește mersul.
Poate poți găsi o rimă mai bună decât soarbe-noapte.
Îmi place stilul acesta de poezie. O să ți se spună bune și rele, vrute și nevrute. Să bagi în seamă doar ce te ajută să te perfecționezi. Încă mai citesc din tine!

:) Multumesc Amadriada pentru ca macar tu vezi ceva de capul meu.. mda.. si eu, dar nu se pune că cică sunt subiectiv. Se pare că ți-a reușit postarea! De-acum o să ne recitim mai des. Nu știu cum robotul agonios al site-ului nu m-a anunțat de postarea ta... sau nu am observat-o eu. Dar nimic nu este întâmplător, probabil că între timp ai mai postat și tu ceva și pot să te citesc.
Aham.. proza. Da. Așa e. Dar va trebui să mai curg puțin și să devin mai înțelept ca să pot să accept că poezia mea e așa cum e ;) până la urmă ori o perfecționez, ori renunț :)
Să ne recitim sănătoși!

Sorinee.... Cum atragi tu oamenii care mediteaza! ca un magnet. Rasul e contagios. Ingerii se aduna in jurul tau si-ti sorb cuvintele... ei bine unii ti le dicteaza. Uite ce-ai facut... Toata Timisoara vede ingeri. Dupa aia, vine Dana si ne explica cum e cu interdimensionalitatea. Daca nu ti-ar fi somn poate i-ai spune sa-ti citeasca cele trei fantome. Chiar, cum se impaca cu ingerul cu fantomele? Daca pin mana pe el o sa-i verse cerneala pe bluza ca sa nu mai dai anunturi la matrimoniale. Mi se pare mie sau am mai comentat textul asta odata..? sau eram pe chat? Parca am scris despre ingeri in aceeasi zi... si cum iti spuneam, uita-te bine la ce-ti scriu, ca in scurt timp cu comportamentul meu instigator si nonconformist, care sustine ca regulile sunt pentru a fi incalcate sau macar indreptate, o sa zbor de pe site.. sau? Inger ingerelu\' meu... \"Copile, decat sa-ti ceri iertare mai bine si sa ma pui sa vorbesc cu shefu pentru toate traznaile care le faci, mai bine ia tu aripile astea, si lasa-ma pe mine sa fac traznai.\" Asa a ajuns Sache pe Pamânt.

da. zeita lunii negre si mai mult, prima consoarta mitologica a lui Adam ce \"s-a insoțit cu prințul demonilor și l-a renegat pe El\" cum ar spune insuși autorul textului.
Simbolistică cât cuprinde, subtitlu ajutător.. ghicitoare în toată regula! Pentru prima dată întâlnesc un poem care să-mi placă. Scrie și Dl. Albu odată în versuri și îmi pică cu tronc stilul său \"nou\". În punctul în care însumez percepția acum, poemului tău îi lipsește un singur lucru.. extinderea ideii extrem de clare pentru a dovedi puterea curgerii libere a versului. Poemele scurte sunt cele mai bune pentru că vin pur și simplu. Asta e inspirația. Talentul nu e doar inspirație. Când ideea și forma sunt reluate respectând tiparul deja creat, atunci este desăvârșirea artei (viziune personală).

Buun... să vedem, ce descifrăm:
\"unduire\" -> șarpe -> ispită -> trădare; metafora tentației primordiale incredibil exprimată într-un cuvânt.

\"vis de vară\" -> pasiune -> iubire -> cunoaștere; poate exprima păcatul primordial. Ne trimite la \"arșița\", dorință, atașament, condiționare, cenzură.

și urmează întrebarea cheie \"alăută or vioară?\"... interpretări multiple. bine <-> rau. adevărat<->aparent, realitate <-> iluzie, kitch <-> capodoperă

este îndoiala eternă. menirea omului ca li condiție, menirea de a se îndoi, de a căuta adevărul. zbuciumul creației (artistice).

\"mistuire\" poate fi împlinirea de după realizarea actului de creație, iluminarea ca urmare a transcederii, întoarcerea la origine, \"la sânul celui vechi de zile\", contopirea cu divinitatea.
Cam asta ar fi cu conținutul.
E greu să comentezi ca și formă un poem perfect.
BRAVO! atat pot să spun. N-am steluțe că și-aș da.. stai... ți-o dau pe a mea de la \"Perfecțiune\" că am proze mai bune ne-nstelate. Bravo!!! și oricum după ultimul \"poem\" o să zbor de pe site..așa că nu mai am ce să fac cu stelutza. BRAVO!!

Andrei,
Ai surprins foarte bine aspecte care generau si inca genereaza conflicte in lumea artistica, literara si in consecinta si pe site-ul poezie.ro

Totusi concluzia ta este destul de greu de sintetizat fara ajutorul titlului in sine. De fapt tu nu raspunzi la intrebare - “Este actul critic obiectiv, sau nu?” - in ultimul paragraf, alegand una dintre variantele de raspuns ale obiectivitatii. (da, nu... nu stiu, posibil, uneori.. sau alte rezultate ale combinatiei si da si nu), ci oferi o alternativa de a privi lucrurile din alta perspectiva decat cea a obiectivitatii si obiectivitatii si anume:sincer-nesiner. Astfel dupa exemple graitoare pro sau contra obiectivitatii criticii tu ocolesti un raspuns obiectiv inclinand balanta inspre subiectivism prin chiar modalitatea de alegere a raspunsului tau, lucru sustinut de altfel si de titlu.

Discutia pe aceasta tema poate incepe doar odata ce ai incheiat. Sinceritatea este prin natura ei subiectiva depinzand - asa cum ai ilustrat si tu, dar referindu-te la obiectivitate/subiectivitate - de starea de moment a observatorului ce efectueaza critica. Acelasi observator in momente diferita poate da clasificari diferite asupra aceluiasi obiect al observatiei. Asta face critica - chiar daca preferam sa onumim sincera/nesincera - in mod clar subiectiva. Datorita conditionarilor mintii sale observatorul va avea tendinta sa ajunga la aceeasi concluzie. Renuntand insa la orice prejudecati preconditionate (autoiluzionarea, orgoliul sau fuga de responsabilitate) observatorul poate accepta ca \"acelasi\" obiect al observarii poate naste reactii diferite in sine. Am pus in ghilimele \"acelasi\" pentru ca in mod clar \"acelasi\" in alt moment de timp devine \"altul\".
Deci nu se schimba doar starea observatorul ci chiar obiectul observat. O sa-mi spuneti \"Baiete, aberezi! Cum adica se poate schimba un text?\" Ei bine atat timp cat se reflecta in constiinta observatorului si observatorul se schimba constant, el nu este altceva decat o trecere la randul sau.

Vrem, nu vrem, ne place sau nu, cu sinceritate sau cu fatarnicie, critica este un act subiectiv chiar daca reflecta un punct de vedere majoritar. Inclusiv aceasta afirmatie de mai sus care se vrea ca o sentinta este subiectiva. Ea este afirmata cu sinceritate in acest moment dar asta nu o face criteriu universal. Sinceritatea fiecarui indivind variind de la un moment la altul in functie de o infinitate de factori si de conditionari anterioare momentului o face subiectiva. Critica etalata altora este subiectiva si este un act de orgoliu indiferent cat de altruista pare. Adevarata critica este o stare, o senzatie pe care o simti in tine insuti (nu gandesti ca o simti). Aceea stare este obiectiva si sincera fata de tine insuti. Odata exprimata si etalata ea devine subiectiva pentru ca se raporteaza la altii, la o majoritate la un obiect, la un observator. Orice act de creatie - si critica este sau ar trebui sa fie un act de creatie - este sincera cat timp este exprimata in tine insuti ca o senzatie... este necenzurata, neincorsetata in cuvinte, in forma. Odata tradusa isi pierde obiectivitatea.

Asta este parerea mea subiectiva, caci am exprimat-o deja.
Asta o sa vedeti in comentariile mele anterioare acestuia: critica criticilor care catalogheaza intr-un sens sau altul fara a surprinde si celalalt aspect care se regaseste intr-o creatie. Eu condamn traditionalismul sau apartenenta la niste idei sablon fara a accepta valoarea altor puncte de vedere. Critica in viziunea mea (subiectiva), nu este doar subiectiva, dar pentru a fi \"adevarata\" sau \"sincera\" trebuie sa dovedeasca o mare flexibilitate in idei. Nu este critic acela care nu poate sa inteleaga si sa inglobeze in viziunea sa un punct de vedere chiar daca acesta este aparent contrar.

:)
Dar eu nu sunt critic si acest raspuns este o etalare a orgoliului..probabil.

Andrei, pentru a trage o concluzie si asupra cum ai scris, nu doar asupra a ceea ce ai scris... cu obiectia ariei de conflict ocolite si materializata doar in titlu, felicitari! Subiectiv fiind, mi se pare un eseu bun.
hyp1

Intr-adevar ultima strofa e foarte bine construita din toate punctele de vedere. Are putere si induce stari.

Prima impresie este ca ideea si forma nu se regasesc in titlu decat prin intermediul acestei ultime strofe si cu o palida referire in prima. E ca si cum din doua sau trei poezii in care Teddy scrie alegoric despre comete (strofele 3-4), despre matase (primele doua) si despre fiara (ultimul vers strofa 4 si strofa 5), a facut una singura.

Stilurile sunt si ele diferite, de aici parerile impartite in a o cataloga ca un poem foarte bun sau foarte prost.

Lipsa legaturii insa este aparenta deoarece la o analiza putin mai atenta putem sa vedem efortul autorului de a lega partile intre ele, prin titlu, prin ultimul vers... dar daca ar fi doar asta am spune ca este un poem prost.

Gasim insa si aceleasi forme ale verbelor (imperativul) adresate persoanei I de-a lungul intregii poezii: \"omatuieste-mi\" (strofa 3), \"atinge-ma\" (strofa 4) si crescand gradat imperativul se dubleaza in strofa unanim apreciata (5) : \" mistuie-ma\", \" incremeneste-ma\".

\"Stapanul\" din titlu apare insa in strofa 3, \"matasea\" din prima strofa este reluata si sustinuta ideatic de cuvinte ce redau aceleasi sensuri de fin de-a lungul intregii poezii: \"gheata\", \"bruma\", zapada\". Fiara apare contrastand cu fluturele inca din prima strofa \"Cap de Mort\", care face subtil trimiterea sub denumirea banala a fluturelui catre bestialitate ca si \"haituit\", \"stihii pagane\"
...
\"atinge-mă cu praful din coadă
ca un inorog hăituit\" comparatia mi se pare geniala, cu un vers mai sus facand referire la comete, la \"praful din coada\" ca apoi sa schimbe peisajul prin comparatia cu coada prafuita a inorogului si safaca legatura cu bestia prin \"haituit\".


Poezia e mult prea complexa si legaturile mult prea frumos si subtil alcatuite pentru a fi catalogata drept buna sau proasta la o prima impresie. Stilurile diferite ca si forma unite prin continut ii dau tot farmecul.

Recunosc, la prima parcurgere am spus ca si Eugen :) Scuze.
Trebuie sa vedem dincolo de lungul nasului.
Si pentru ca stim ca nu vedem tot timpul, e indicat sa nu ne hazardam in catalogari folosind cuvinte grele. Daca stim.. :) daca nu, facem ca Eugen :P

Oana,
Ignoranta e rezultatul obiceiului mintii de a reactiona. Ignoranta dispare treptat, odata cu dezvoltarea intelepciunii proprii. Doar intelepciunea acumulata de la altii nu te ridica din ignoranta. Poti sa cunosti calea, dar daca nu vei face nici un pas pe ea, tu insuti - si nu poate face asta nimeni in locul tau - nu vei ajunge niciodata unde ti-ai propus. Intr-adevar cel mai usor ne este sa recunoastem ignoranta la altii. Este primul pas. Al doilea pas este sa observam efectele care le are ignoranta lor asupra noastra. Sa constientizam propria ignoranta si propria intelepciune. Sa observam totul incepand cu tendita mintii de a reactiona. Sa devenim constienti de ceea ce suntem si de trecere. sa nu mai reactionam. Sa nu mai devenim.
:)
asta spune teoria. practica ne omoara. :)

Diana,
Lucrurile trec si noi trecem cu ele. Ar trebui sa ne bucuram cand
\"crucea colțuroasă
sculptată
în piatră de Cosăuți\"
nu mai cere sa fie curatata de \"uitare verde\". Impacarea salasluieste in suflete de bunici, de parinti, de copii...

Ideea se transmite impresionant si sugestiv. Dar doar revenirea leganata a ritmicitatii si impartirea in strofe o aduce aproape de a mi se parea poezie. Poem in proza sa fie?

\"sa ascultam [...] teatru la microfon\" e o constructie deliberata care vrea sa sublinieze inocenta vremurilor in fata progresului tehnologic sau microfonul a fost gandit ca un difuzor sau tranzistor sau...?
pace in minte si iubire in suflet! la buna inspiratie!
hyp1

\"Oare faptul că se născuse era o greșeală?\"
Nu neaparat. Dar faptul ca se ascundea de sine in spatele unei tigari, era o greseala. ;)

Orice intoxicant penru corp iti mai cimenteaza mintea cu un strat de conditionari si reflexe nenaturale. Dar natura ne lasa sa ne prindem singuri de \"ce erau si ce e bine\" si mai devreme sau mai tarziu ar trebui sa ne prindem toti... Spune-i lu\' Peter Gabriel :)))) ca inspiratia este mereu cu noi dar ca uneori suntem prea orbi sa o vedem, prea surzi sa o auzim, prea insensibili sa o simtim... atunci suntem atat de prinsi de marele Circ incat uitam cine/ce suntem si preferam sa alergam dupa aparentele satisfacatoare efemer ale simturilor, in loc sa realizam menirea pentru care am venit. Si asa procesul devenirilor noastre se reia pana cand inspiratia se scutura fortata de imprejurari, isi scoate capul de sub mormanul de zgura si spune: \"Pana aici! Roata mea se va invarti invers de acum\". E greu, dar e placerea care dureaza. E lupta care ne purifica. Cand ma voi fi invins pe mine insumi voi fi devenit ceea ce sunt deja.

Ina...
Multumesc pentru trecere si comentariu. Imi place cand vad oameni care vor sa priveasca in spatele aparentelor.
:) si totusi... inca ii judecam pe altii si avem pretentii de la ei. cand vedem cum suntem noi. tztzz :))

Cristina m-a ajutat sa realizez adevarul din spatele aparentelor referitor la mine si la mastile mele. Tot datorita ei, ceea ce am scris nu a ramas doar o intelectualizare, o masca \"bietul de mine\" menita sa fure niste energie de la cei care ma compatimesc. Pot sa accept ca sunt asa si sa incerc sa ma schimb..s-ar putea sa pot acum, pentru ca stiu. Primul pas spre indreptare si vindecare, este acceptarea.

Nu te lasa furata de aparente. Afirmatiile Cristinei contin srecurat printre randuri un mesaj care ma face fericit ;)

Cat despre \"in fata ofiterului starii civile\", normal ca sunt de acord cu tine. Asta in cazul in care cineva vrea un act in plus care sa-i amplifice atasamentul si simtul de posesivitate si sa-i dea impresia ca are voie sa se poarte oricum. Si ma gandesc ca la asta te refereai si tu cand ai spus \"si nu doar acolo\".

Lucrurile nu sunt ce par a fi... dar se poate intampla sa fie. Deci, sa nu ne grabim sa-i judecam pe altii ;)
Fericire!

Sorine,
:) cand iti esti autosuficient (nu imi sunt inca) fetele te adora ;) nu-i asa imaginea mea? :))))
Multumesc pentru apreciere... sa nu-mi spui ca si tie iti place sa te uiti :)))
adevarul ca nu se compara cu fantomele tale... cred ca-ti suna telefonul de nebun... mai tii minte ce ti-am zis? toti avem demonii nostri. la tine sunt draguti rau! la mine nu ca nu sunt draguti rau (mai mult rau decat dragut)si ca sunt monstruosi, dar ma mai si identific cu ei :))

sa vedem ce ne rezerva viitorul... cand ne place o prajitura care suntem rugati sa o gustam, spunem \"stai sa mai iau \"o mushca\" ca nu-mi dau seama... asa si eu...sper sa se gandeasca langa mine pana transced ;)daca sa ma paraseasca sau nu :P

Uffa draga Sorine..ma vad nevoit sa intervin..nu stiu de ce te-au facut pramatie... dar \"de Bucuresti\" cred ca inteleg ce au vrut sa spuna, cu toate ca nu cred ca meritai o asemenea jignire chiar daca erai mistocar si nonconformist... noi astia \"din provincie\" deveneam irascibili cand venea unu\' din \"capitala\" cu \"figuri pe cap\" care vroia curent si apa calda tot timpu\', cu pretentii de resou fara lista!\"Televizor si bulgari iti trebe\' tie ma\' deztabilizatorule si tradatorule de tara ce esti tu! Ca om NORMAL sa te inscrii in partid si sa-ti iubesti conducatoru\' iubit n-ai vrut sa fi! Te-ai luat in gura cu UTC-istii sefi care completau carnete in alb si cu directoru\', in loc sa-ti intemeiezi casuta ta, sa-ti pui cerere de apartament fara curent. ups.. asta.. ce-am vrut sa zic? a.. da.. asa... sa te treci pe lista pana-ti vine randul la imprumutu\' de la CEC..sau poate sa tragi un loz in plic.\" Eu zic : \"Bine ca ti-au dat banii in avans si ca nu ai asteptat in lista pana luna viitoare ca sa-i primesti\" (asta daca nu cumva ar fi plecat tipa de la salarii in concediu si inlocuitoarea era una afurisita, bruneta si cu ochi caprui, da\' nu spunem din ce oras cu B).
Mi-a zis Dan ca fetita din scaunul cu rotile nu avea nici un scaun cu rotile... cica era atat de frumoasa si culmea si simtita, incat a trebuit sa-i creezi tu un scaun cu rotile si sa o faci blonda sa nu semene cu RuNa si s-o faci pe ea (RuNa) sa planga de ciuda ca e una pe lumea asta care e mai frumoasa si mai desteapta (chiar daca la prima vedere) decat ea...si poate stie sa fac singura omleta -intr-un fel sau altul... Daca lucrurile sunt perfecte, gasesti tu nod in papura! :P si daca nu esti tu.. ma bag eu in seama..sau altcineva.. \"next\"!
Ce, nu era bine fara curent si fara apa calda? :)))))
fara resou si fara lumanari? fara benzina si cu cartele? cu membri de partid si nu de partide? care-i diferenta, Sache, dintre nodul din papura? si ce? cum si ce? si pramatia de Bucuresti?

;)

Eu cred ca \"pramatie de Bucuresti\" e pleonasm.. dar sunt si bucuresteni simpatici...exceptii care intaresc regula :)))

Cand eram mai mic decat Dan al lu\' Sache..sau ..hmm ceva mai maricel.. un prof\' care se credea destept se chinuia sa-mi explice ce-i inductia matematica...cica daca te ciocnesti de o pramatie...mai faci doi pasi si iar te ciocnesti de o alta... mai doi pasi si urmeaza o alta... ai doua variante de \"deductie prin inductie\" :)))) ori din doi in doi pasi e cate o pramatie plantata si urmatoarea persoana este tot o pramatie, ori esti in Bucuresti...si risti sa dai peste Sache si sa-l ofensezi pe nedrept -facandu-l pramatie de Bucuresti - datorita prejudecatilor pe care ti le-ai format (tot pe nedrept) din doi in doi pasi pe care i-ai facut in loc sa stai naibii in casa si sa faci ca balena cu polipi si nu ca mierla lui Sache sau ca pasarica lui Vonnegut \"Poo-tee-weet\". Pentru ca omul e singura bestiuta care trebuie sa se intrebe \"de ce?\". Cica il face uman :)


Asa! Mi-am zis si eu oful... ca pe vremea lu\' \'nea Ceasca tare oprimat am mai fost :))) hehe.. faceam pionieri de drag in tenesi chinezesti ;) .. snururi galbene...rosii..chiar si albastre...insigne ... ce viata...
lol
a mai ramas doar Sache si drogurile ca alternativa..bine, bine si meditatia! si nu am zis nimic de droguri, ca ma da Dan la ziaru\' lor ala secret de detectivi particulari si vin securistii sa ma \"claustrofobeze\" intr-o celula aerisita rar, pana marturisesc ca trupa de detectivi a lu\' Sache e \"undercover\" o retea de traficnti blajini. Da\' asta din cauza lu\' bunicu\'su care era mare moahar pe vremea odiosului si acuma a ramas la fel ca asa \"e vremurile mancatzash!\"

somebody stop me ;)
uite niste mascati..\"bah, ce fa...kjsalduiewgulllllllllllllllllllll

a nu-ntelege e o arta in care actorul din noi exceleaza... de cele mai multe o folosim pentru a obtine ceva... ce nu intelegeti, Domnule Titarenco, este de ce o faceti, de ce trebuie sa fiti un actor in loc sa fiti \"eu insumi\".
a intelege este cheia evolutiei... iubirea se simte sau nu, este acolo! uneori este mascata de aparente. aparente pe care ratiunea si mintea noastra indoctrinata le creeaza la nesfarsit nelasandu-ne sa vedem adevarul. nu putem sa ne bucuram in liniste de ghicitoarea vietii... trebuie sa repetam la nesfarsit blestemul umanitatii \"de ce? de ce? de ce? \"

lucrurile sunt.
raspundeti Dvs.
eu prefer sa iubesc

Flaviu
PS: multumesc pentru atentie.

:) Bine-ai revenit! :) incepusem sa cred ca doar ecoul pasarii ce a cantat dimineata din colivia ei se mai rasfrange in peretii reci de beton. Dar esti inca o data un tril! Bravo Sache! Arata-le cine stie sa scrie !! :)
Asteptam sarmalele!!!
Flaviu

PS: poate-ti facem si noi un favor ;)
ai aruncat lista? :)))))) (glumeam - ca ma omoara androginu\' :P )

Sorinelu\', Sorinelu\' hai la joc! Sa ne fie, sa ne fie cu noroc! ;)
Partea cea mai amuzanta este ca daca te uiti (la propriu) la cum arata conturul strofelor poeziei de mai sus, o sa observi doi Pinochio..unu\' pentru fiecare strofa.. cu nasul lung..si al doilea si cu gusa.. de\', a imbatranit saracu\'!
De la atata lipsa de seriozitate si adevaruri inflorite, le-a crescut ditamai nasucu\'.

Daca e bine serios sau neserios? :))))) pai, mai Sache :))
e bine asa cume este :) in asta sta partea amuzanta sa stii sa accepti lucrurile asa cum sunt... daca nu stii.. devii preocupat, prins de joc si pari serios... cum iti dai seama ca te-a prins jocul si ca nu ti se mai pare amuzant, cum redevii detasat si poti sa vezi frumusetea din tot!

\"Mi-a placut. Pai tu poti sa scrii orice fel de texte. Sache e invidios, na!\"
Mai bine sa scriu un stil si bine, cum faci tu, decat sa scriu 100 de stiluri si toate pe langa ;)

Multumesc, Geta, Sorin.
:) Ma vad astfel nevoit sa va urmez sfatul si sa revin asupra textelor.. stiam si eu... dar imi era o lene... :) multumesc pentru impuls.
Inspiratie!