Iluzionistul și maestrul ZEN
A fost odată un iluzionist care-și ducea traiul pe seama ignoranței, curiozității și lăcomiei oamenilor. - Hei, tu de colo... pariez pe 5 dolari că îți ghicesc cinci gânduri. - Interesant, zâmbi
FRFlaviu RizeanuMaestrul
A fost odată, într-un loc uitat de timp, un tânăr războinic de douăzeci și ceva de ani care își realizase iluminarea. Uitându-se la destinul său văzu că urmează să-l provoace la luptă pe neînvinsul
FRFlaviu RizeanuAtotToate
AtotToate _________________________________________________ sau Povestea lui Cel Ales, Cel Bun, Cel Rău, Cel Alb Cel Negru, și a tuturor Nimenilor _______________________________________________
FRFlaviu Rizeanuultima postare înainte de... totul trece!
Încercam să-mi plâng de milă ascuns în spatele măștii mele cotidiene… Ei, bine, recunosc! Una dintre multele… când imaginea spațiului din jur a început să devină neclară și privirea mi-a alunecat
FRFlaviu Rizeanuva iubesc asa cum sunt
doar te iubesc! atat. un om care te iubeste.. destul de egoist ca sa nu vrea sa se incarce mai mult decat ii face placere cu problemele tale.. si atunci pozez in detasat si par \"nesimtit\". deci
FRFlaviu RizeanuCel ce este
Anii se scurg, picură, perdeaua lor albastră se uniformizează, se nivelează, devine mai clară și îți poți da seama că ții la o ființă pe care o vezi acum zilnic și de a cărei existență până mai ieri
FRFlaviu RizeanuPoetul
Albul imaculat al foii de hârtie îl tulbura. Pierdut în gânduri contradictorii, se zbătea în incertitudine. Scrise două cuvinte... erau reci, serbede, ca două pete negre pe zăpada pură. Undeva în
FRFlaviu RizeanuCertitudine
Nori negri... și vânt. Un scârțâit prelung și sinistru, urmat de un mârâit amenințător. O formă albă plutește în grabă peste sol, luminată în treacăt de razele piezișe ale lunii. Visez? ...coșmar. O
FRFlaviu RizeanuÎn vitrina unui muzeu
\"Bunicii mei sunt strănepoții acelor oameni. Și această istorisire de acum trei sute de ani, din vremea când strămoșii erau încă dârji, am scris - în liniștea unei prisăci, având în inima mea
FRFlaviu RizeanuSpirit
Aș vrea să mor, dar nu pot. Mă doare golul ce crește în mine, făcându-se tot mai mic. Un sunet rotund îmi macină creierii... și-o prismă îl descompune: grav - înalt... și mă macină, mă torturează
FRFlaviu RizeanuPerfectiune
La intrarea blândei adieri încărcată cu miresmele pomilor înfloriți, flacăra lumânării oscilă, proiectând pe peretele de o culoare nedefinită umbra ștearsă a bătrânului. Acesta îi urmări cu privirea
FRFlaviu RizeanuUmanitate
Greșeală grotească ce se înșurubează în sine, îmbinare dezbinată de monstruozități perfide și dulci gângureli senine, EXISTÃ. Este copac cu trunchiul ramuri și ramurile trunchi, văpaie rece,
FRFlaviu RizeanuIubire de pământean
Atât de reală... îți simt parfumul, și alerg... dar în loc de brațele tale catifelate ating zidul rece și dur. Mâinile îmi sângerează... și urăsc... urăsc tehnica și știința care ne desparte și
FRFlaviu RizeanuDrumuri elicoidale
Totul a început cu sfârșitul ultimului început. Cineva a afirmat că nu există nimic. Dar cum nu putea să afirme fără să existe, a ajuns la concluzia că practica contrazice proaspăta teorie, ce abia
FRFlaviu Rizeanu