Nu mi-a fost greu
Să sar
În brad.
Și cînd m-am ridicat,
M-am simțit mai bine,
De parcă păcatele mele
Au rămas undeva atîrnate
Ca niște globuri stralucitoare.
Apoi mai mulți au vrut
Clipele asteptau la usa.
Hai, intrati, le facu semn clipa de pe urma.
Clipele intrara.
Clipa de pe urma astepta o secunda.
Apoi intra si ea.
Inauntru clipele cautau momentul.
Momentul nu venise.
Copilul întinse mâna și ridică de pe jos o piatră. Era o piatră mai albă decât celelalte.
- Cât de grea e, se gândea, în timp ce cu mâna stângă o fixa în praștie.
Era cald. Învârti cu putere
Erau de piatra, intinsi de marginea bazinului, erau EL si EA.
El, incordat de parca ar fi vrut sa se ridice si EA curata, suava, facuta parca din unduiri de apa, erau statui de piatra.
EL o iubea
Am calcat incet in urma lui. Si-n urma mea am sters pasii pentru ca nu vroiam sa mai vina dupa mine nimeni.
Am calcat incet, cred, in urma lui si-am incercat sa-i fac pe ceilalti s-o ia pe cai
În fiecare seară își scoatea pielea boțită din timpul zilei. Își lua ochelarii, se așeza pe scaun și o cosea alături de celelalte piei. Oamenii care îl vizitau îl rugau de multe ori sa le arate
Am oprit după vreo 10 metri
- Unde mergi?
- Mă duci, întrebă îngerul?
- Urcă.
Își strînse cu grijă aripile și-și îndoi paltonul, să nu se șifoneze.
- Pot să te întreb ceva ?
- Da.
- De
