Poezii

Stau in cetatea mea Când Iată, vine un sol. Deschideți-i, lăsați-l, primiți-l În casa mea. Face-ți-i loc la masă, Bucate alese pune-ți-i în față. Ce nu știu încă Nu vreau să aflu. Mai

Fac masaj Copacilor bătrîni. Tund garduri vii Sub forma de zid Ori de lanț. Pregătesc melcii, De luptă Ascuțind cochilii. Desenez autostrăzi, Rostogolind Vișine copte, Pe scări. Ș-aștept,

Așa să fie. Þi-am spus Legându-mi șireturile. Dincolo de tine Să crezi în mine. Așa să fie. Și să nu-mi spui Că tu vrei Să fii Eu.

Nu mi-a fost greu Să sar În brad. Și cînd m-am ridicat, M-am simțit mai bine, De parcă păcatele mele Au rămas undeva atîrnate Ca niște globuri stralucitoare. Apoi mai mulți au vrut

La marginea miinii mele stingi Se afla un sat, Un sat mic Ciudat Unde orice calator Ar putea intra. Uneori le fac cu mina semn, Dar multi trec si putini ramin. Si-ntodeauna La marginea

In mine traieste un alt om mai mic. Si-n el traieste altul si mai mic. Si-n acela traieste unul si mai mic. Ultimul e un zeu mic de tot ce sta ciumb si stie totul despre mine Pentru ca