Am făcut contract cu Zeii.
Pentru o sută de ani,
Îmi dau atît albastru
Cît pot sa duc.
În schimb,
Mi-au cerut
Să mă plimb,
Miliarde de ani,
Prin păduri de brazi
Pînă ce rășina o să mă
Fac masaj
Copacilor bătrîni.
Tund garduri vii
Sub forma de zid
Ori de lanț.
Pregătesc melcii,
De luptă
Ascuțind cochilii.
Desenez autostrăzi,
Rostogolind
Vișine copte,
Pe scări.
Ș-aștept,
Cînd eram eu legat la ochi
Copacii fugeau,
Și se ascundeau în pădure,
Zicînd,
Piua.
Cînd venea rîndul lor
Legam cîte o esarfă
Peste fiecare cuib,
Iar ei se adunau
In poieni
Și stăteau
- Mai bine ia-ți un scaun și pune-l în față.
- De ce?
- Taci, tu n-auzi că ne numără Dumnezeu?
- Pe noi?
- Taci și nu mai întreba. Așează-te și ascultă.
- Ce?
- Ascultă dacă îngerul tău te
- Fără tine.
- Fără tine ce?
- Fără tine să mă definești ș-atunci vin.
- Ești oprirea luminii în corpul meu fizic.
- Fără tine nu poți nu-i așa?
- Þi-am dat definiția ce vrei mai mult?
- Să te
- Hai, du-te tu, spuse dresorul, împingînd maimuța-n arenă.
Maimuța mîncă curmale dulci, bău apă limpede și intră în cușca leului. Leul o mîncă.
- Tu urmezi.
A doua maimuță se duse la găleta cu
S-a ajutat
De-o bară
Și-a început
Să meargă.
În echilibru
Apoi,
A aruncat-o
Jos.
Și cu brațele
Întinse
A mai mers
Cîțiva pași.
A dus
Mîinile,
La spate
Echilibrîndu-se
Doar din
DA era depresivă.Era slabă și nu mînca mai nimic. Cauza supărării era NU. Așa că DA se duse la psiholog.
- Te rog sa-mi povestești despre relația ta cu DAR.
- Eram mici atunci cînd l-am cunoscut
Se-ntîmplă de plouă atît de tare
Că pînă si melcii fug din cochilii
Și se ascund pe sub streașini.
Se-ntîmplă să nu mă grăbesc
Să ajung undeva
Că oricum e tîrziu.
Dar de obicei.
Să mă dau de trei ori peste cap
Și să fiu muscă
Și-o vrabie să mă-nghită.
Să mă dau de trei ori peste cap
Și să fiu om.
Să omor vrabia.
Să mă dau de trei ori peste cap
Și să fiu vrabie
În
Își puse cu grijă haina pe un scaun și apucă crosa cu ambele mîini. O ridică deasupra capului și cînd ea ieși pe ușă lovi, cu dragoste, o minge imaginară.
Apoi se uită în direcția ușii mult timp ca
Inima mea s-a copt. S-a desprins de pe artere și vene și a căzut printre intestine.
Medicul și-a pus ochelarii și s-a lăsat pe speteaza scaunului.
- Nu pot să fac nimic, imi pare rău.
- Bine, dar
La început au apărut în oraș afișe mari, reclame colorate, cu tot felul de promisiuni. Apoi în cetate, acolo unde de obicei era așezat circul, au apărut cuști, instalații ciudate, o aparatură
Oamenii au prins aripi dintodeauna. Și asta pentru că era ceva firesc. Și aripi au fost destule la-nceput. Zburau pe cer și n-aveai decât să le prinzi, să le lipești pe spate și puteai zbura.
Dar,
A intrat în bar un clovn. S-a așezat la masa din colț și-a comandat cafea. Și-a luat cafeaua și s-a dus la masa din stînga unde stăteau doi îndrăgostiți.
L-au privit cu ostilitate pînă cînd a
Mi s-au ascuțit ochii
Închid pleoapele
Și între pleoape și ochi
Se formează un gol.
Ar trebui umplut cu vise
Nu pot visa.
Milioane de oameni sforăie
Nu pot să dorm
De sforăitul lor
Nu mi-a fost greu
Să sar
În brad.
Și cînd m-am ridicat,
M-am simțit mai bine,
De parcă păcatele mele
Au rămas undeva atîrnate
Ca niște globuri stralucitoare.
Apoi mai mulți au vrut
Se alege întîi un narator.
După aceea se alege un criminal.
Opțional, se poate alege și un detectiv, prin dat in cărți.
Naratorul:
- A venit noaptea, Orașul Doarme...
Toata lumea pleaca
- Mami, mami, uite ce-am desenat...
- Un vaporas? Frumos... numai aici, uite, l-ai desenat un pic aplecat si cosul l-ai desenat drept... si fumul, fumul nu iese drept. Iar soarele, soarele-l puteai
Se puse pe covor.
Facu incalzirea.
Isi apuca bazinul
Si-l indoi.
Isi puse picioarele dupa ceafa
Si le-nnoda.
Apoi isi petrecu mina stinga
Dupa piciorul sting
Si-o innoda,
Aproape de
Tipatul isi dadu seama ca exista si de bucurie se strecura printre copaci, printre alei, si se lovi de zidurile caselor. Si nu s-ar fi saturat de zbenguiala daca o masina n-ar fi claxonat puternic
La marginea miinii mele stingi
Se afla un sat,
Un sat mic
Ciudat
Unde orice calator
Ar putea intra.
Uneori le fac cu mina semn,
Dar multi trec si putini ramin.
Si-ntodeauna
La marginea