Povestea vorbei

Caut pe străzi adrese. Cînd le găsesc sun îndelung la uși. Întodeauna se uită mirați la mine. - Ce doriți? - V-am adus o vorbă, le spun în timp ce le întind cupa plină. - De la cine? Aaa, sunt de la ... și spun un nume. - Da, le răspund zîmbind. Îmi iau rămas bun, apoi mă întorc în aceelași loc de unde am plecat, la vorbele mele neîncepute. Uneori simt și eu nevoia să mă odihnesc. Ș-atunci m-așez undeva ș-aștept să treacă cineva cu o cupă de vorbe plină și-l întreb: - Sunt de la ... și le dau un nume. Că numai așa le putem începe dîndu-le la fiecare cîte un nume.