Proză
Un ceas
1 min lectură·
Mediu
Demult într-un orășel micuț într-o dimineață un domn și-a adus la reparat pendula.
- Vă rog dacă se poate să o reparați azi.
Ceasornicarul zîmbi.
- Dați un telefon înainte de cinci ca să nu veniți degeaba.
Pendula a fost gata la timp.
A doua zi domnul se întoarse.
- S-a întîmplat ceva?
- Aaa, nu, și scoase din plasă pendula.
Ceasornicarul era uimit.
- S-a stricat, întrebă contrariat, că o reparăm imediat.
- Nu, priviți aici, merge invers.
- Doamne, am gresit cînd am montat-o, vă rog să mă scuzați, o repar îndată.
- Nu, eu am venit să vă multumesc! Aș dori să ramînă așa și încă o dată vă multumesc.
A doua zi un nou client veni și-l rugă să-i facă și lui ceasul să meargă în sens invers.
Așa a început povestea cesornicarului. Cu timpul nu s-a întîmplat nimic. Nimeni nu a întors timpul.
Se mai spune că respectivul ceasornicar a murit bogat. Vînduse fiecarui om cîte un ceas.
Seara îmi pun cele două ceasuri unul lîngă altul. Tac-Tic, Tic-Tac.
După un timp se face liniște deplină. Iar eu mă pot bucura de timpul meu încremenit.
044595
0
