Un ceas

Demult într-un orășel micuț într-o dimineață un domn și-a adus la reparat pendula. - Vă rog dacă se poate să o reparați azi. Ceasornicarul zîmbi. - Dați un telefon înainte de cinci ca să nu veniți degeaba. Pendula a fost gata la timp. A doua zi domnul se întoarse. - S-a întîmplat ceva? - Aaa, nu, și scoase din plasă pendula. Ceasornicarul era uimit. - S-a stricat, întrebă contrariat, că o reparăm imediat. - Nu, priviți aici, merge invers. - Doamne, am gresit cînd am montat-o, vă rog să mă scuzați, o repar îndată. - Nu, eu am venit să vă multumesc! Aș dori să ramînă așa și încă o dată vă multumesc. A doua zi un nou client veni și-l rugă să-i facă și lui ceasul să meargă în sens invers. Așa a început povestea cesornicarului. Cu timpul nu s-a întîmplat nimic. Nimeni nu a întors timpul. Se mai spune că respectivul ceasornicar a murit bogat. Vînduse fiecarui om cîte un ceas. Seara îmi pun cele două ceasuri unul lîngă altul. Tac-Tic, Tic-Tac. După un timp se face liniște deplină. Iar eu mă pot bucura de timpul meu încremenit.