Farkas Andrea Eliza

Străină voce arată drum cunoscut… De ce oare, toate întrebările dețin același răspuns? Familiari ochi fug spre rănile create. Unde oare, se ascunde de fiecare orice povară a

O secundă Mă rătăcesc în tine Un minut Mă caut de brațele tale Și doar o zi Þi-ajunge să mă sfărâmi! Lăcrimez! Lasă-mă să ies Din acest vicios cerc! O săptămână Mă venerezi O

Fac ziduri din tot ce am la îndemână: hârtie, iarbă, lemn și teamă! Hârtia-mi descompune sentimentele, iarba mă învelește și-mi surâde… Mă ascund de întuneric după lemn căci de tine și de

Îmi revendic Dreptul de a te uita: Lasă-mă Să-ți ating chipul… E atât de târziu pentru lacrima ce-mi taie privirea? Șoptește-mi cum vrei să te alint, pentru o ultimă dată ca să

O singură dată Þi-am admirat ochii, Curcubeul Pălea în fața lor!!!! Te-am îmbrățișat De zeci de ori: Poveștile contur au prins! Pe tine Te-am chemat De sute de ori În visele

Un pas spre noi din când în când… și-un gând mai apoi un dans… Stinge lumina simte-mi prezența și ascultă gândurile mele Nu te speria: suntem o poveste! Trezește-te gândindu-te la

În vocea ta, cu pricepere, ascund păcatul originar… Căci nici Dumnezeu n-ar suspecta un înger… În palma ta încredințez, temătoare, povara mea… poate aripile tale o pot

Te las printre degete să aluneci, deși amândoi vrem să mai rămâi… Te poți întoarce, dacă vrei! Cald fior, rece cuvânt, suavă-mpreunare: în cele din urmă, distanța ne va ține

Râu… avânt, clipe de sfințenie! O Sfântă nebunie… Ascult mărturisiri ale pruncilor sinucigași. Urmez o cale spre Golgota… Părinte, cruci, icoane și mii de milostenii, scuipă-n

Pustiu în mine Se ține Deplorabil O ramurică Ce inevitabil mă taie Când pleacă… Te uram Acum mi-e milă de tine! Verdeață în tine Se desprinde Alunecând Un fluture Și soarele te

Cascadă... ploaie... șiroaie... toate nevăzute de ochiul lucid al transparanței ce aparține lumii, zărite doar de o coardă neatinsă a sufletului pe care fluturele s-a așzat spre a-și odihni

Păduchi de sticlă pe-o minte rătăcită umblă... Caută-mă... Găsește-ți călătoria! Abdici? Ridică sângele, spală mântuirea iar chitara uito-n mâinile ce știu s-o alinte. Revendici? Lasă

Lasă-ți lacrima să cadă pe iubirea din mormânt... Uită! Lasă-n urmă totul! Privește-n tine, câte mări ai strâns... Alungă noaptea grea din suflet pentru un răsărit de soare! Ieși din

Într-un colț de soare pe ochiul unei moarte e perdeaua trasă în privirea rece și albastră doinind pentru Satana... Peste frunzele adormite se-aștern crimele dorite plutind păpușile de

Văd gândul unui sărut purtat de cristalele unor suflete curate Și... Se roagă vocea unui mut pe-un cântec de mătase șoptind răsunător: spre trecut din viitor! Ascult privirea unui

Vreau să fiu ploaia ta! Pe tâmpla vremii să stagnez să uit,să cred și să visez Vreau moartea s-o obosesc! Vrei să fii pământul meu? Sub secunda toamnei uită-mă pleacă...iubeșze-mă! Caz