Eugenia Reiter

trebuie sa te evidentiem cumva pentru ca meriti.
am sa te rog sa incerci sa folosesti diacritice de acum incolo.
succes!

lasa\'ti o parere si \"supt\" Eminescu, si \"supt\" Barbu, si \"supt\" Jebeleanu si \"supt\" Nichita si \"supt\" multi altii.
daca de la atata lucru razi cu lacrimi, imi inchipui cum faci in rest.
p.s. nu te sfatuiesc sa stai \"supt\" mine. risti

o s-o fac... o s-o faaac:)
si-as incepe cu: \"nu stiu altii cum sunt\" dar mie-mi place.
imi place dialogul asta fictiv adresat unei prezumtive iubite, inceput ca o litanie (genunchii infipti in barbie), urmat de un refuz al destainuirii (ca si cum te iubesc prea mult, ca o singuratate in plus) si continuand cu pendularea intre comunicabil si incomunicabil.
penultima strofa ma duce cu gandul la o \"umbreluta\" instelata de curand.

una peste alta, imi plac oglinzile astea ca si cum ar avea propria lor viata manifestandu-se aidoma unei usi inchise prin care mai scapa uneori cate o singuratate.

l-as scoate de la \"limbaj explicit\". ce zici?

te rog sa scrii titlurile fara majuscule.
multumesc

bine ai venit printre noi.
citit cv. placut. impresionant. si unde ami pui ca esti oltean de-al nostru:)
viva google ca ne-a ajutat sa-ti descoperim si cealalta fata.

sper sa fie pacaleala:)
cu drag

o sa-mi beau cafeaua dupa ce cobor din avion, o sa-ti ravasesc muzicile si-o sa-ti dau peste cap tot programul. beepuri n-o sa-ti dau. o sa te astept spre seara si-o sa-i zambesc sacului de voiaj suparat ca mai are de asteptat ceva timp pana sa plece.

placut
cu drag

te rog sa ne ajuti putin si sa ne spui cine este aceasta Ioana Dorobantu si de ce crezi ca trebuie sa i se faca un loc in biblioteca virtuala.
o eventuala biografie se poate?
multumesc

eram atat de invidioasa ca nu m-am putut abtine (mai ales ca se sesizasera si alti autori si intrebau ce este cu acea fotografie pe care, banuiesc, nu ai apucat s-o vezi).
nu se discuta aspectul fizic, domnule, ci o anumita fotografie care nu-si gasea locul pe acest site de literatura.
sper ca te-ai linistit. in caz ca nu, devin iar invidioasa.

nu-ti apare la comentarii pentru ca tu ai incadrat textul corect.
nea genu a incadrat ghicitoarea la epigrama... deh:)

se vede treaba ca domnul gill e un personaj deosebit daca apare si la Matei si la tine.

un gill inconjurat de mistere.
își spune gill
îmi explică foarte serios că pândea lumina
una specială
care să-l repună în circuitul său calendaristic
îmi descrie mai cu seamă toamna
caligrafiind-o cu majusculă

lumina numeste de fapt cuvantul dintai, a carui rostire deschide misterul lumii, se revarsa si potenteaza frumusetea.
lumina asociata cu toamna parca dirijeaza ciclurile vietii, un simbol al cunoasterii indirecte, al trecerii de la viata la moarte si invers ca o promisiune a vesnicei intoarceri.

finalul poemului cu america aceea atât de virtuală imi este atat de usor de descifrat si ne avertizeaza cu privire la finalitatea unei anumite intamplari.

versurile astea mi-au placut cel mai mult:
eu îmi mușc buzele
aud cum se sparg scoicile sub greutatea pașilor săi
îmi șoptește că e un zgomot care îi infierbântă amintirile
întotdeauna pășește cu prudență pe țărm
ca să nu-și deștepte visătorii
eu mă opresc pe albul paginii mele

te rog sa corectezi titlul. fara majuscule.
multumesc

\"Esti foarte rapida cand e vb de a refuza poeziile altora ....E adevarat eu nu am facut atat de multa gramatica-n scoala pentru ca am fost mereu un pasionat al sportului si asta mi-a luat si-n acelasi timp mi-a dat toata viata...dar sa sti ca nu ma cunosti in esenta....nu toti agramatii sunt lipsiti de educatie...si sa mai sti ceva ...tot in sport inveti ca prima educatie e cea a spiritului nu a fizicului...tu vrei sa ma inveti sa scriu...eu cred ca spun vorbe frumoase...scrie-le tu pentru mine sau daca nu citeste esenta si nu-mi mai invinuii tastatura...eu sunt devina ...dar sunt un om bun sa sti ......si in intimitatea camasii tale de forta apropo sa sti ca e linistea poetica care zace-n fiecare suflet bun secretul fericirii spunea insa un mare filozof e sa ajungi sa fi multumit de tot ai in secunda in care vrei sa fi fericit....e greu dar se poate si stiu ca doare dar trece.


Mitesc Dumitru Adrian [24.Jan.05 01:27]\"

acesta este comentariul pe care l-ai lasat la un text care-mi apartine si care NU are nici o legatura cu munca mea de editor.
domnule, am sa te rog sa nu mai abuzezi de spatiul textelor mele ptr. probleme care tin de politica si regulile acestui site.
si inca un lucru: ti-am cerut sa corectezi greselile gramaticale ca sa-ti pot aproba textul. n-am pomenit nicaieri ca esti lipsit de educatie, ca vreau sa te invat sa scrii, nu ma intereseaza ce fel de om esti sau ce sporturi practici si nici nu mi-am manifestat interesul sa te cunosc.
ti-am cerut doar sa-ti corectezi greselile (care nu erau putine). asa ca te rog nu mai fabula.
multumesc pentru intelegere

uit\'un zambet de la mine in schimbul unei felii de tort:) inchide ochii, puneti o dorinta si sufla in lumanari:) La multi ani!

\"a. Este permisă atât utilizarea ortografiei cu â din a, cât și cu î din i însă pentru varianta a doua este obligatorie folosirea diacriticelor\"

Nuta Craciun, regulile se aplica si la textele inscrise in biblioteca virtuala.
multumesc pentru intelegere

placut. vrand, nevrand, ti-am citit aproape toate textele.
cum n-am apucat sa-ti zic de bun venit, iti zic acum.

si de la mine, pen\'ca n-am apucat sa-i zic:)

neasteptat din atata asteptare, azvarlit din atata prindere, inlaturat din atata alaturare, Virgil Titarenco exista.
La multi ani!

numele se strecoara in ordinea vietii, iti surpa gandurile, peretii, amintirile, atinge ca ultim stadiu visele. de aici incolo nu mai este posibila nici o schimbare, nici o metamorfoza, el marcheaza sfarsitul.
place:
Uneori îmi sprijineam părul ondulat
peste umărul negru al nopții
si
eu adormeam neînțeleasă în brațele mele fără nume
...
picioarele ghemuite între vis și trup

frumos!

rational si irational intr-un poem cu toate verbele la trecut unde detaliile se inlantuiesc rapid incat saltul peste distante este aproape imperceptibil.
un poem a la andrei care se pulverizeaza punctiform, parca, intr-o permanenta autosuspendare.
frumos, d-le

adica daca eu stiu despre ce e vorba nu tre\' sa scriu... inteleg.
da pe unde-ai stat pitit atata vreme?
eu mi-l amintesc pe nenea sefu cristi de pe dbrom intrand cu ceaiul de tei direct in casa noastra. ce vremuri... sa tot fie 4 ani de-atunci. sigura pe mine ca tu nici nu stiai ce e aia si cum se pronunta:)
da\' oricum parerea mea nu te intere\':)
bine te-am regasit