de dragoste

rational si irational intr-un poem cu toate verbele la trecut unde detaliile se inlantuiesc rapid incat saltul peste distante este aproape imperceptibil.
un poem a la andrei care se pulverizeaza punctiform, parca, intr-o permanenta autosuspendare.
frumos, d-le

Am folosit \"virane\" pentru că deține combinația perfectă de conotații pozitive și sensuri peiorative.
Dacă aș fi spus: \"pustii\" sau \"sterpe\" își pierdea \"speranța\". Dacă spuneam \"virgine\", \"nepătate\" m-aș fi îndepărtat de vulg. Aș fi putut să mai spun: \"goale\", \"netede\", \"imaculate\", \"puerile\", \"noi\", \"noi-nouțe\", \"deschise\", \"infantile\", \"naive\". Cu toate astea, am preferat \"virane\". După o lungă pendulare între el și \"goale\". Pentru că \"virane\" asociat cu imaginea fustelor \"pestrițe\" și cu \"scuipa semințe\" poate duce cu gândul la unele terenuri încărcate de gunoaie din mijlocul Bucureștiului iubit, dar atât de pline de istorie, de ceva anume, de miros de mititei și gust de bere, de ciorapi \"trei la zece mii\", mă rog... poate sunt ușor subiectiv, dar cam asta este ceea ce m-a dus către \"virane\".

Uite că n-am reușit nici de data asta să mă abțin de la retușuri. Petru conformitate, comentariile anterioare s-au făcut pe următorul text:

pe atunci ne rodeam visele până la sânge
sub pretextul unor frustrări oarecare
argumentam aparent nepăsători sfârșitul lumii
și alte lucruri
mărunte

tăcerile se măsurau în strigătele mulțimii
coridoarele în pași către eșafod
dragostea...
dragostea nu se măsura!
ea scuipa semințe
în suflete virane
iar noi, pitiți sub fustele-i pestrițe,
aruncam în valuri
speranțe
spre bătrânețe le pescuiam, șlefuite uniform
și jucam leapșa cu o moarte mai bună.
uneori îi strigam, fără motiv:
„pune fă și tu o pilă acolo sus”

De fiecare data cand te citesc nu pot sa trec cu vederea concurenta acerba dintre crud si profund sentimental. Posibil ca de asta citesc. Si mai e ceva ce nu inceteaza sa apara in poeziile tale..marea. Apa, in orice forma dar mai ales sub forma asta.

... sa stii ca ametita eram si eu cand am scris acele randuri.. ai intuit foarte bine multe lucruri,chiar a plecat cu alta...nu in state, dar in fine.. o singura chestie de remarcat... sa stii ca si el a citit randurile respective si stie ca ii sunt dedicate.. in alta ordine de idei, vad ca esti un om foarte complex, si ca ai scris foarte multe,regret ca n-am avut inca timp sa ma uit pe toate, dar..o voi face:).. cat despre aceasta poezie..e un amestec de cruzime cu cinism si senzatie de zbor frant.. mi-a placut!